Țara în care ai dreptul. Să crăpi!

Claudiu BOANGIU

De cînd mă știu, problemele create cîndva de CIC-ul devenit Sofert și ajuns acum o nebuloasă i-au urmărit pe băcăuani și pe cei din localitățile din lunca Siretului. Nu mai contează care prim-secretar a adus năpasta în județ, dar cei care i-au preluat păcătoasa ctitorie s-au descurcat la fel de bine ca el la dat explicații. Cauzele oficiale ale poluărilor repetate au fost, întotdeauna și dintotdeauna, norii, care plutesc prea jos; vîntul, care bate invers decît s-a gîndit careva că va bate vreodată; Siretul, care se încăpățînează să curgă la vale; sau ceața, care apare cînd nici nu visezi. într-un cuvînt, natura manipulată anapoda de un Dumnezeu potrivnic, atît băcăuanilor, cît și investitorilor. Arareori, și abia după ’90, mai auzeai din gura responsabililor că „a fost o scăpare de…” gaze, am să le zic eu, care nu mă pricep la chimie. Și aia, datorată faptului că-i tehnologia învechită, nu că o mînă interesată sau criminală a dat drumul la amoniac în aer. Alaltăieri, povestea cu poluarea s-a repetat. Sătenii din comuna Nicolae Bălcescu au încins telefonul primăriei, în încercarea de a spune cuiva ce se întîmplă și că nu-și pot scoate copiii pe uliță, că se sufocă și nu mai ajung la școală. N-aveau nevoie să afle cine-i vinovat că le ard gîtul și nările, că asta o știu de-o generație. Viceprimarul și-a pus batista la gură, așa cum a văzut el prin filmele cu super-eroi, și a dat fuga la telefonul primăriei, de unde le-a gîfîit celor de la Mediu ce se petrece. Prompți, băieții lui tanti ministra Sulfina Barbu, aia cu pompele de la inundații, au pus de-o măsurătoare și au stabilit că amoniacu-i concentrat peste măsură, cum numai el știe să fie, ca să te facă să lăcrimezi și să te-neci, rupîndu-ți plămînii cu tusea.

Toate bune, dar cînd s-au dus inspectorii în control la societatea pe care o bănuiau de marele „fîs” neecologic, aflată pe platforma fostului Sofert, au constatat că… n-au ce constata. Adicătelea, nu era nici urmă de defecțiune la instalații. Tot natura potrivnică investitorului, respectiv ceața, a fost de vină, și de astă dată, de creșterea peste limitele admise a concentrației de amoniac și de sufocarea copiilor din Nicolae Bălcescu. Da’ nu-i bai, că gazul a fost filtrat de plămînii celor care l-au inspirat/expirat. De la societatea mare poluatoare nu s-a găsit nici un oficial care să explice ce s-a întîmplat, chiar dacă ziaristul a insistat. De la Mediu ni s-a comunicat doar că-i vinovată ceața, bat-o vina!, și amenda aplicată – 225 de milioane de lei vechi – care vor ajunge, probabil, în visteria statului. Asta dacă avocații societății nu vor invoca motive care mai de care mai trăsnite, dar care pun cu botul pe labe legislația de mediu din România, și vor scăpa și de amendă. Mai ales că firma are o păsuire, în a se alinia normelor europene de mediu, care se întinde pînă prin 2009 sau 2010. O struțo-cămilă s-a dat în stambă, dar și-a băgat capul repejor în nisip, știind că poponețul și cocoașa cu „rezerve” îi sînt în siguranță în România. Conducerea actuală a Ministerului Mediului nu a reușit nicicînd să aibă o imagine bună. Acum, e chiar în ceață și nici nu cred că va ieși de acolo vreodată. Doamna Sulfina Barbu și parlamentarii din comisiile pentru mediu își imaginează că au pus lucrurile la punct în țărișoara asta, cum nimeni n-ar fi putut mai bine. Așa este! Dar numai pentru cei care încalcă Legea cea atît de permisivă și mult, mult prea moale. Oamenii din Bacău și de pe lunca Siretului rămîn cu plămînii ciuruiți și cu buzele umflate. Ei nu știu că, în țările civilizate, cetățenii au drepturi. că poponețul și cocoașa cu „rezerve” îi sînt în siguranță în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!