Elevii băcăuani cred că profesorul ideal nu există

Deștept, șarmant, cu simțul umorului, nu prea tînăr, dar nici foarte bătrîn, bun profesionist și capabil de a discuta deschis pe orice temă, oricît ar fi ea de incomodă. Cam așa ar arăta, în accepțiunea elevilor băcăuani, profesorul ideal. Că acest tip de profesor nu există, contează mai puțin. Important este că elevii continuă să viseze și să caute să descopere, la fiecare nou cadru didactic care le pășește pragul clasei, acel ceva anume care l-ar putea scoate din plutonul profesorilor scorțoși, acri și plini de griji, de care au parte mai în fiecare zi. Pentru Constantin Marcoci, de la Școala de Arte și Meserii din cartierul Șerbănești, important este ca profesorul să îi vorbească frumos, să fie ceva mai îngăduitor atunci cînd greșește și să nu îi dea prea multe teme pentru acasă.
Cam același lucru își dorește de la un profesor și George Mădălin Marian, de la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”. „Neapărat un profesor bun trebuie să țină la timpul liber al elevului. Trebuie să încerce să predea lecția bine în clasă, nu să îți dea pentru acasă teme, care să îți ocupe toată ziua. Oricum, sînt foarte puțini profesori care sînt așa. Majoritatea profesorilor sînt supărați, stresați și plini de griji toată ziua. Poate că doamna dirigintă să se apropie cumva de acest prag. Stă mult de vorbă cu noi, ne înțelege și ne ajută, atunci cînd avem nevoie. Mai sînt, însă, multe lucruri pe care nu le simțim la dînsa, așa că nu pot spune că este un profesor ideal”, recunoaște George Mădălin Marian.

Profesorii în blugi au mai mult lipici la elevi

Mai pragmatic și mai realist, Emil Pușcalău, de la Colegiul Național Ferdinand I, nici nu mai încearcă să îl mai caute pe profesorul ideal, pentru că un astfel de dascăl nu există. „Profesorul care ar putea fi considerat ideal de către elevi ar trebui să aibă simțul umorului și să știe și să mențină o atmosferă plăcută în clasă. Dacă te duci la ore și stai cu frică nu ai făcut nimic. Nici prea bine îmbrăcat nu trebuie să fie. Nu m-ar deranja să am la ore un profesor îmbrăcat în blugi și în pulover, dacă știe să mă atragă prin ceea ce predă. Am stabilit, însă, că profesorul ideal nu există, așa că degeaba ne gîndim și la alte calități”, răspunde, scurt, Emil Pușcalău. Și colegul său, Alexandru Pintea, și-ar dori să aibă parte de profesori afectivi și înțelegători, dar nu prea tare, ca să nu își piardă respectul elevilor, să nu fie nici prea tînăr, ca să nu îl considere copiii un coleg de al lor, dar nici prea bătrîn, ca să fie luat peste picior de obraznicii clasei. „în plus, ar trebui să fie un bun profesionist. Să te facă să pricepi ceea ce el vrea să îți predea, nu să îți dea impresia că vorbește despre lucruri total abstracte”, mai este de părere tînărul.
Pentru Ion Mititelu de la Colegiul Tehnic de Telecomunicații „N.V.Karpen, cele mai importante calități de care ar trebui să dea dovadă un profesor ar fi bunătatea și severitatea. Ambele, însă, ar trebui să fie bine dozate, astfel încît profesorul să nu inspire nici teamă, nici o camaraderie care nu prea ține în relația profesor – elev. „Nu zic, să fie de gașcă, să se distreze cu noi, dar să știe să păstreze o anumită distanță față de elev. Pînă acum, nu am avut parte de un astfel de profesor, așa că nu pot spune dacă el există sau nu”, mai mărturisește tînărul.

„Nu ceea ce are profesorul pe cap contează, ci ceea ce are în cap”

Interesant este că nu doar elevii băcăuani gîndesc aceste lucruri. Aflat în vizită în Bacău, la niște colegi, Marinel Toma, de la Grupul Școlar „Ion Ionescu de la Brad”, din localitatea nemțeană Horea, spune că profesorul ideal continuă să rămînă un mit, care nu a fost atins de nici un dascăl pe care l-a avut pînă acum. „Ca să poată aspira la statutul de profesor ideal, un dascăl ar trebui să fie nici prea glumeț, nici prea ironic, să își stăpînească materia perfect și să știe să îi facă și pe alții să o înțeleagă; să știe să își facă din elev un fel de partener. La felul în care este îmbrăcat nu țin prea mult. Nu mă interesează ce are pe cap, ci ceea ce are în cap”, mai spune Marinel Toma. Pentru psihologul Rucsanda Iosipescu, directorul Centrului Județean de Asistență Psihopedagogică, așteptările pe care le au elevii de la profesori nu sînt deloc surprinzătoare. „Evident, ca orice ideal, profesorul perfect nu există. Sînt, însă, multe cadre didactice care se apropie, mai mult sau mai puțin, de acest standard, iar acest lucru nu poate fi decît îmbucurător, nu doar pentru elevi, ci și pentru cadrele didactice. Poate că procentul dascălilor care reușesc să se facă iubiți de elevi ar fi cu mult mai mare, dacă toți cei care se așează în fața catedrei vor înțelege că sînt, totuși, oameni. Un profesor care recunoaște în fața elevului că nu are, pe moment, răspuns la o anumită problemă, dar că va găsi o rezolvare imediat după ce se va documenta puțin, va crește cu mult mai mult în ochii elevilor, decît dacă ar încerca să pară extrem de pregătit, împotriva oricăror evidențe”, este de părere psihologul Rucsanda Iosipescu. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!