Doctorul Aurelia Țaga: un șofer prudent, dar cu multe peripeții

La aproape 23 de ani de cînd șofează, doctorița Aurelia Țaga, directorul adjunct al Spitalului Județean de Pediatrie, poate spune că este un as al volanului. Cu atît mai mult cu cît nu a fost un șofer de ocazie. A condus zi de zi încă din 1983, din anul cinci de facultate. „Am urmat școala de șoferi cînd programările erau foarte stricte. Abia la a treia încercare am luat carnetul. Prima dată, am căzut la oraș, iar a doua oară, la proba de noapte, pentru că am uitat să mai aprind luminile. Mergeam prin centrul orașului și ardeau becurile pe la stîlpi, așa că nu am realizat că este noapte”, povestește, acum, amuzată doctorița Țaga. „Ucenicia” și-a făcut-o pe o mașină Dacia 1310. Și după ce s-a căsătorit, în familia Țaga a fost dintotdeauna o Dacie. Aproape tot timpul, însă, a avut două mașini. „Am ținut să avem două pentru că înainte de 1989, se știe, la sfîrșit de săptămînă era permisă, alternativ, circulația celor cu număr par sau impar. Așa am rezolvat problema, să putem pleca oricînd într-o călătorie în week-end. Acum eu conduc un Renault Megane, iar soțul, o Dacie Nova”, mai spune doctorița.
De cînd are permis de conducere a plătit și cîteva amenzi, majoritatea pentru depășirea vitezei legale. Dar, culmea, nu are boala vitezei. „Pînă la 100 kilometri pe oră mă simt în siguranță. Peste această limită, mă tem că pierd controlul asupra volanului, așa că nu mă aventurez să depășesc suta. în general, sînt ponderată la condus, dar nici nu-mi place să stau în spatele unuia care a uitat să schimbe viteza”, afirmă doctorița Țaga.
în primul an de șofat, a avut parte de pățanii mai puțin plăcute. în ultimii doi ani de facultate distanța dintre Bacău și Iași a parcurs-o, evident, cu mașina. Pentru a nu rămîne în pană de combustibil, întotdeauna își umplea rezervorul și își lua și o canistră cu benzină. O dată, însă, cînd a vrut dimineața să completeze rezervorul, ia canistra de unde nu-i. „Am consumat aproape toată benzina din rezervor cu drumurile la poliție pentru a-l depista pe hoț și a-mi recupera canistra. Pînă la urmă, polițiștii mi-au dat un bon de benzină, dar numai cînd a sosit momentul să plec la Bacău, ca să nu mai trec prin aceeași pățanie”, își aduce aminte doctorița. Și tot în perioada de începător a avut primul și singurul accident din „cariera” de șofer. „Mergeam pe un drum de țară, și în fața mea era un biciclist beat. Eu am făcut imprudența să-l depășesc pe dreapta. Cînd a auzit mașina, bărbatul s-a înclinat și el spre dreapta. Aveam 80 kilometri la oră. Am tras puternic de volan, l-am ferit pe biciclist, dar mașina s-a răsturnat cu roțile în sus. Am avut, însă, forța să ies din ea, și ajutată de niște persoane, să o pun pe poziția de circulație. M-am urcat din nou la volan și mi-am continuat drumul. Dacă nu o făceam atunci, nu aș mai fi condus niciodată”, crede doctorița Țaga. (Elena ȚINTARU) să-l depășesc pe dreapta. Cînd a auzit mașina, bărbatul s-a înclinat și el spre dreapta. Aveam 80 kilo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!