Lecția de limba română

Expresia figurată și adevărul științific

* Stilul tehnic – științific
și rolul său în povestirile istorice și S.F.

în opoziție, aparent, cu stilul tehnico-științific, care îndeplinește funcția de comunicare în diferite domenii ale tehnicii și științei; istoric, geografic, științe naturale, fizico-chimice sau matematice și astronomice. Adică, la toate obiectele studiate în școli și facultăți, în care se folosesc ca modalități de comunicare: monologul scris (în lucrări și documente științifice și tehnice), monologul oral (prelegeri, expuneri și comunicări), dialogul oral (în cadrul colocviilor, la seminarii și dezbateri științifice). Ceea ce nu înseamnă că profesorii și conferențiarii care se angajează în asemenea modalități nu apelează la celelalte stiluri funcționale (în special la cel artistic), ca să fie mai convingători, ori să impresioneze auditoriul sau publicul prin cuvîntul lor (oral sau scris). Astfel că, păstrîndu-și caracteristicile specifice: obiectivitatea, accesibilitatea și terminologia lexicală specifică domeniului respectiv, autorii unor asemenea texte non-funcționale, de la Cicero încoace, pot realiza eseuri așa-zise „de graniță”, ca: jurnalul intim, memorii, însemnări de călătorie, scrisori, discursuri etc., care le asigură celebritatea și în literatură. Asemenea texte se găsesc prin lucrările binecunoscute în literatura noastră, ale unor personalități celebre: Titu Maiorescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Marin Preda, George Călinescu ș.a., care sînt considerate modele de portrete și biografii romanțate și care dau bătaie de cap elevilor și studenților, atît la orele de curs și seminarii, cît și la examenee de absolvire, datorită bogăției de neologisme și cuvinte derivate, cu prefixe ori pseudoprefixe, ca: antebraț, antiepidemic, contraofensivă, extraterestru, cvasi-total, izomorf etc.
Dar stilul funcțional tehnic-științific a pătruns de mult în literatura ficțională, mai ales în povestirea istorică, pentru a zugrăvi culoarea locală, de epocă, precum în nuvelele istorice ale lui C. Negruzzi și Alex. Odobescu sau în romanele lui M. Sadoveanu, Camil Petrescu (Un om între oameni), N. Iorga ș.a.. Iar literatura S(cince) F(iction) ne-a delectat adolescența prin romanele lui Jules Verne (Cinci săptămîni în balon, De la Pămînt la Lună, 20.000 de leghe sub mări etc.), oferindu-ne anticipativ toate cuceririle științei și tehnicii în domeniul astronomiei, geografiei și mecanicii. Citind romanele și povestirile de aventuri ale lui Jules Verne, Stevenson, London sau H.G. Wells, adolescenții, și nu numai ei, zboară pe aripile gîndului într-o lume fantastică, cu oameni cutezători și generoși; ori străbat savanele sau pădurile ecuatoriale, simțindu-se alături de doctorul Ferguson sau de Cyrus Smits, în timpul călătoriilor îndrăznețe și se bucură atunci cînd dușmanii sînt căsătoriți și pedepsiți, datorită iscusinței unui Sherlock Holmes sau Auguste Dupin; și visează, impresionați de fapte eroice, lucruri depărtate, fantastice și exotice, îndrăgindu-i pe eroii cu însușiri excepționale. De unde se poate vedea rolul instructiv și educativ al acestor povestiri istorice sau fantastice, în care expresia figurată este suportul adevărului științific.
Uneori, procedeele de expresie figurată bazate pe stilul tehnic-științific sînt expresia unei atitudini polemice, ilustrînd o idee ce devine accesibilă cititorului, cum se poate vedea dintr-un citat extras din discursul lui Hașdeu cu privire la monumentala sa lucrare lingvistică „Etymologicum…”: „Ar fi de minune, negreșit, dacă Stăpînirea ar putea să vină în Parlament cu un proiect de lege prin care să mă oprească de a muri pînă la terminarea Etymologicului, ba încă să-mi mai lungească zilele și peste litera Z pentru ca să fac un supliment”.
Din organizarea comunicării științifice sînt folosite și în proza literară acele procedee care să asigure maximum de claritate și precizie, dar și o desfășurare logică a faptelor și fenomenelor, atît în povestirile S.F. cît și în cele istorice, pentru a deveni credibile și convingătoare. (prof. Marin COSMESCU)e, negreșit, dacă Stăpînirea ar putea să vină în Parlament cu un proiect de lege prin care să mă oprească de a muri pînă l

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!