Vorbe scurte

Constantin CĂLIN

Dacă prostul gust ar lipsi din lume, mii de drame n-ar mai avea loc.

Nu poți fi „bun” nelucrînd nimic. „Bunătatea” în sine, nepusă în operă, n-are nici o relevanță.

Rugăciune: „Doamne, nu-Ți cer nimic altceva, ci numai «dreptul la muncă»!”

Omul care stă pe loc își simte mai exact limitele. Eu mă definesc ca sedentar.

Ori de cîte ori sînt obosit, Infernul își face încercarea în mine. Cum? Nu pot și nici nu vreau să-l descriu. Mi-e teamă că, făcînd-o, s-ar putea să-l fixez.

înainte de a o întîlni în Caragiale, unde-i ridicolă, pe „femeia bărbată” am întîlnit-o în Biblie: „Muierea bărbată cunună e bărbatului ei”.

Un suflet etic e întotdeauna mai aproape de credință.

Dacă ar fi să mă mut pe o insulă, primele cărți de care m-aș dispensa ar fi cele de teorie.

Sătul cu fast-food-ul gazetăresc, rareori mai poate digera și altceva. Poate doar publicitatea de la televizor.

Poeții sînt degustătorii amărăciunilor vieții. „Sînt” sau „erau”?, aș putea fi întrebat.

Vîrsta mută accentele interesului.

Admirație: „V-am văzut împreună cu d-l profesor N. Mare om de litere! M-a învățat să scriu fără greșeli de ortografie!”

Viața – o lectură în sens unic, ireversibilă: nu poți da pagina înapoi ca să-i descoperi alte semnificații.

Ce n-a profețit Brucan? în cunoașterea limbii și literaturii ruse, va trebui să treacă o generație pentru ca lucrurile să revină la stadiul din anii ’80, nu zic la cel de mai înainte.

O greșeală a „cîrcotașilor”: combaterea lui „Jiji” Becali prin minimalizarea lui Mihai Viteazul!

Săracii, doar ei, își țin din scurt datoriile.

Dialog: „- Ia, fă, că-s aduse de Tailanda! – Care Tailanda? – Tailanda din Ploiești!”

Nu pot renunța să-l citesc pe E. numai pentru că scrie „dar-mi-te”, în loc de „darmite” sau „darămite”. Greșeala de limbă sau de tipar irită mai mult acolo unde și textul e slab.

Oral, am mai spus-o, nu știu însă dacă și în scris: Vulgaritatea nu mai oripilează azi nici pe domnișoare. Pentru multe dintre ele ține loc de „senzații tari”, vîrtoase.

De la o vreme, simpla cumpărare a unei cărți echivalează cu o infuzie de optimism: îmi dă speranța că voi trăi ca s-o citesc.

Sănătatea? Cea mai frumoasă moșie, cea mai prosperă întreprindere.

Lăutăria e molipsitoare.

Făcînd haz de necaz, mi-a cerut să-i repet „vorba țiganului”, care – crede – a devenit foarte potrivită cu starea noastră: „cînd ai ce, n-ai cu ce, cînd ai cu ce, n-ai în ce, cînd ai în ce, n-ai ce”.

Dacă, totuși, mai este adevărat că literatura e carnetul de sănătate al unui popor, înseamnă că am cam luat-o razna.

Metaforă de piață: „Da, le vînd scump, pentru că astea nu-s nuci încuiate!”, adică pietroase.

Semnele inteligenței unui autor se văd de la prefață.

Cel mai bun mijloc ortopedic e cerul: un cer senin, înalt îmi îndreaptă coloana.

Avantajul ziaristului (din păcate, de puțini folosit) e că nu trebuie să gîndească și nici să se exprime ca un diplomat.

Lîngă multele definiții date epocii actuale, s-ar mai putea adăuga una: „Epoca maculărilor” sau, mai popular, a mînjirilor. De sus pînă jos (oameni și instituții), totul e maculat, mînjit.

„Zile rele”: zilele în care mă lupt cu propriile mele nerozii.

între datoriile pe care rugăciunea domnească mi le evocă e și aceea de a mulțumi pentru cuvînt. Așadar, pîinea și cuvîntul!ortopedic e cerul: un cer senin, înalt îmi îndreaptă coloana.

Avan

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!