Fără prejudecăți

Proști de deștepți!…

Mihai BUZNEA

Românii au pășit în noul an de gît cu un bolovan care le taie respirația: scumpirea gazelor naturale cu 17 la sută și amenințarea ca aceasta să mai crească cu alte 13 procente; plus accizele și taxele de rigoare. Veniturile ni s-au majorat, dar mai mult nu prea, pe ici-pe colo, în schimb s-au făcut resimțite primele efecte: ajustarea prețurilor la specialitățile de panificație. La începutul lunii februarie vom avea și cea dintîi bomboană pe colivă: facturile la încălzire și apa caldă menajeră. Totul e sub control, conform cu exigențele asumate/impuse de forurile europene: alinierea la standardele comunitare. Scandalul a izbucnit, totuși, adus de peste Nistru și Prut de disputele iscate între Moscova și Kiev și avînd la centru, pe post de ridicător, GAZPROM-ul, adică pe cel care face și desface (sau încurcă ițele) politica de prețuri la gazele ce încălzesc o bună parte a continentului. Capital politic forte care poate face oricînd figuri neplăcute, surprinzătoare. Așa cum s-a și întîmplat, de altfel: presiune mai mică în țările beneficiare și explozie de proporții în Parlamentul Ucrainei, care a măturat guvernul de la putere. Foștii aliați istorici ai Rusiei, ucrainenii, nu acceptă să fie „proștii” vecinilor de la răsărit care încearcă să le impună nu doar un preț prohibitiv/astronomic. Acesta le-ar ataca nu doar buzunarele personale, ci ar dinamita înseși economia țării. De aici, toate reacțiile și zbuciumul din ultimul timp. Românii, în schimb, sînt îndemnați de către guvernanții autohtoni să stea liniștiți, fiindcă pe ei nu-i poate atinge flacăra incendiului. Port-drapelul e însuși ministrul Codruț Sereș, adică tocmai cel care în urmă cu cîteva luni se bătea cu pumnul în piept spre a-și face cunoscut succesul negocierilor: gaze mai ieftine față de vecinii noștri de la sud și vest, deși nivelul obligațiilor parafate prin contract urcase de aproape două ori și jumătate! Cel mai mare, dintre toți partenerii comerciali ai furnizorului rus! Ba chiar se și felicita; pentru ca acum, strîns cu ușa de întrebările insistente ale supușilor și neavînd răspunsuri la îndemînă, să dea în patima bîlbîielilor ininteligibile…
Sindromul nu este unul necunoscut și e specific fruntașilor nației noastre, despre care se spune că sînt… proști de deștepți! Atît de deștepți, încît aproape oricine ne ia, aproape orice, din traistă. Iar GAZPROM-ul și partenerii săi de afaceri și-au găsit proștii cu care să-și promoveze politicile de falimentare a celor „care au ieșit din front” preferînd să o apuce pe căile Apusului. Ne are la mînă. Ca și pe alții. „Hoc volo, sic iubeo!; sit pro ratione voluntas” (Asta vreau, așa poruncesc; voința mea ține loc de orice altă rațiune) sună un dicton latin. Cine „nu pică” pe el este tăiat de la porție ori trebuie să plătească mai mult decît nu face. Simplu și fără explicații. în limbaj mai pămîntean, riscurile sînt cît culmile Caraimanului de mari: decapitarea economică. Așa după cum constata un fost înalt demnitar din guvernările precedente, prin obstrucționarea/condiționarea, prin preț, a accesului la resursele rusești de gaze naturale, nu doar buzunarul consumatorului casnic ia foc, ci majoritatea agenților economici riscă să se ardă: industria îngrășămintelor chimice, energetica, textilele, mobila, transporturile pot să intre în colaps financiar și, de aici, în faliment, cu efectele pe plan social – șomaj de masă, limitarea drastică a producției, anularea surselor de venit național. Explicația: imposibilitatea de a mai face față concurenței acelor țări care au știut să-și protejeze și conserve interesele prin negocieri „la sînge”, de parteneriat adevărat, pe marginea costurilor de livrare la gazele naturale. în schimb, prostia congenitală, „cumsecădenia” proverbială și infatuarea ce-i caracterizează pe românii care au acces la demnități publice, asociate cu disponibilitățile către șpagă, de oriunde o veni ea, se manifestă în voie sub ochii noștri, ai tuturor. Deșteptăciunea închipuită și prostia autentică nasc situații care afectează o țară întreagă. „Cazul” gazelor naturale rusești reprezintă doar un episod din lungul șir de gafe monumentale și de fără-de-legi ce ne-au lăsat fără vlagă în acești 16 ani de tranziție economică amanetată pentru un faliment general sigur și ireversibil. Pînă la care nu mai avem prea mult. Cu astfel de conducători care transformă pagubele în cîștig nici nu-i de mirare. Avem soarta pe care ne-o merităm! întrebarea e: pînă cînd și pînă unde?izbucnit, totuși, adus de peste Nistru și Prut de disputele iscate între Mosco

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!