Jurnalul unui outsider

Avem Justiție, dar oare funcționează?

Ioan NEACȘU

* Impresii de la Tribunal

Am contestat o decizie a Casei de Pensii și, potrivit legii, a trebuit să mă adresez Tribunalului. Nu știu de ce o decizie administrativă nu poate fi luată de organul administrativ ierarhic superior, probabil legiuitorul s-a gîndit că o hotărîre judiciară îi conferă autoritatea lucrului judecat; mă rog, am avut prilejul astfel să vizitez impunătoarea clădire a Tribunalului. Am fost dezamăgit de cum am intrat pe ușă. Holurile seamănă cu sala de așteptare a unei gări, sînt uriașe planșee legate de multe scări, ca-n coșmarul descris de Al. A. Philippide în „Tainicul țel”, iar sala de ședințe este mică și mobilată meschin, plină pe jumătate de robele negre ale avocaților. Cum intră completul de judecată, o pădure de mîini se anunță pentru a cere amînări. În cîteva minute, cei mai mulți dintre avocați fug spre alte săli, probabil să obțină alte amînări. Ușa se închide și se deschide la fiecare zece secunde, cu un scîrțîit îngrozitor. Îi deplîng pe judecători, obligați în fecare zi să asculte scîrțîitul ușii, sau zgomotul făcut de aparatul de aer condiționat și mă gîndesc la sutele de miliarde despre care am citit în ziare că au intrat în această construcție cu care nu cred că este vreun arhitect care să se mîndrească.
După zecile de amînări, urmează zeci de procese intentate de sindicatul din învățămînt Inspectoratului Școlar pentru obținerea recalculării unor drepturi salariale din anii școlari 2001-2003. Cîte un proces pentru fiecare școală. Cele mai multe se amînă. Au greșit experții contabili. De ce-i nevoie de aceste procese? De ce-i nevoie de avocat și de experți contabili, plătiți de sindicat cu sute de milioane, cînd „speța” este clară, însuși domnul Călin Popescu Tăriceanu a spus că ar trebui să dea o ordonanță guvernul și să nu se mai facă mii de procese – a spus, dar nu a făcut ! – cînd sindicatul are consilier juridic, școlile au contabili care știu mai bine decît orice expert ce cadre didactice au fost în plată în perioada respectivă?; toată tevatura duce la amînarea plăților, deci tot profesorii au de suferit. Ca să nu mai vorbesc de faptul că aceste plăți sînt alte oale sparte de guvernul pesedist pe care trebuie să le plătească actualul guvern, sau cine știe care, deoarece dacă procesele merg cum merg, dacă ministerul așteaptă să se termine procesele în toată țara, ca să dea banii odată, oamenii școlii vor vedea acești bani la calendele grecești! Hotărît lucru, posibilitatea infinită de a se obține termene peste termene într-un proces afectează cel mai mult actul juridic.
Reprezentanta Casei de Pensii a obținut pînă acum patru termene în „procesul” cu mine. Prima dată nu s-a prezentat, apoi a spus că nu a avut timp să „studieze dosarul”, apoi a cerut un termen să aducă o copie după carnetul meu de muncă. Eu nu pot avea o asemenea copie, directorul Casei de Pensii a trecut dosarul meu la „strict secret”, probabil voi avea acces la el peste cincizeci de ani! Această tergiversare din evidenta vină a unor funcționari publici nu poate fi în nici un fel pedepsită? Eu cum sînt despăgubit pentru timpul pierdut? Mai am un proces cu niște hoți care mi-au furat cîteva zeci de milioane de lei, dar cred că voi renunța la el. Chiar dacă voi cîștiga, spuneți-mi, cum îi pot obliga să plătească? Cu executorii judecătorești? Am auzit o poveste de coșmar a unei distinse actrițe care de paisprezece ani se chinuie să obțină, cu ajutorul executorilor, dreptul la propria sa proprietate. Problema noastră, a rom’nilor, s-ar rezuma astfel: avem justiție, dar nu știm cum funcționează (sau: oare funcționează?)…lioane de lei, dar cred că voi renunța la el. Chiar dacă voi cîștiga, spuneți-mi, cum îi po

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!