Recurs la istorie

Un atentat politico-religios

• … și triumful românilor uniți asupra maghiarismului

în conformitate cu datele înscrise în operele publicate de doctorul în știință A. Ficker, românii, în 1862, constituiau o majoritate absolută în multe așezări situate pe Tisa și pînă la Dunărea panonică. Lupta pentru maghiarizarea lor a cunoscut forme dintre cele mai furibunde în perioada dublei monarhii austro-maghiare – 1867-1918. Forma perversă și criminală a atins apogeul între 1907-1912, cînd s-au petrecut fapte revoltătoare în scopul asigurării triumfului celor mai cumplite neadevăruri, în vederea organizării Episcopiei greco-catolice maghiare, deși cultul respectiv a fost înființat în scopul înșelării românilor și al atragerii acestora sub autoritatea papală. Acest fapt a constituit cel mai groaznic atentat politico-religios împotriva națiunii române și cel mai sfidător neadevăr în privința „înfăptuirii statului unitar maghiar”.
Pentru triumful politicii de înjosire a națiunii române și de sfidare a adevărului istoric și-au unit eforturile politico-militare și religioase guvernanții de la Budapeste, Viena și cei din Cetatea Vaticanului.
în ciuda protestelor și înverșunatei opoziții a românilor de pretutindeni, Sfîntul Scaun, condus de Pius al X-lea, a elaborat bula intitulată „Christi Fideles Graeci”, prin care a aprobat organizarea Episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdu-Dorogh, impunînd folosirea limbii grecești homerice, pe care n-o cunoștea nimeni, drept mijlocul oficial de comunicare între credincioși și slujitorii lor. Faptul a constituit doar o stratagemă în vederea impunerii limbii maghiare unei populații românești ținută în bezna neștiinței de carte și maghiarizate prin mijloacele cele mai barbare posibile. Acesteia i se alătura, cu forța, un număr important de credincioși greco-catolici din Transilvania, Crișana și Maramureș.
Locuitorii din Circumscripția Ghimeș-Făget, după ce a fost îndepărtat preotul lor îndrăgit – Gavril Ciobotaru, au asistat neputincioși la instalarea unui slujitor maghiarizat „care refuza efectuarea serviciilor religioase în limba română”; aceștia au refuzat, la rîndul lor, să mai frecventeze biserica greco-catolică din Ghimeș-Făget. Ei s-au organizat și au trecut frontiera – impusă de dușman – în Moldova. Aici au frecventat mănăstirile și bisericile din această parte a pămîntului românesc. Dacă ar fi procedat astfel toți greco-catolicii din Transilvania și Ungaria, bula papală emanată în 12 iunie 1912 nu și-ar mai fi găsit aplicarea. Românii din Ghimeș-Făget au făcut un efort supraomenesc între 1907-1918, dar au fost recompensați de bunăvoința preoților și locuitorilor din Moldova trăitori în așezările vecine situate pe Bistrița și Tarcău. Un excelent comportament, sub acest aspect, au dovedit cei de la Ditrău și Tarcău, care au înmînat fraților români, oropsiți de stăpînirea austro-maghiară, cărți de rugăciuni tipărite în limba română.
Suferințele românilor din Ghimeș-Făget și restul Transilvaniei au încetat la puțină vreme după proclamarea Unirii cu România, în condiții democratice, apoi a Banatului, Crișanei, Maramureșului și Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.
în congresul care a avut loc la Tîrgu-Mureș în ziua de 28 februarie / 1 martie 1919, credincioșii și preoții adunați aici au adresat scrisoarea corespunzătoare mitropolitului Blajului. în documentul respectiv stă scris: „Protopopii, preoții, învățătorii și mirenii greco-catolici din vicariatul secuimii, aceia care prin bula papală «Christi fideles Graeci» din data de 6 iunie 1912 au fost încorporați la diaceza de Hajdu-Dorogh, întruniți în congres în ziua de 28 februarie / 1 martie 1919 în localul Prefecturii județului Mureș, aflînd timpul binevenit și liber de orice forță externă de a-și manifesta dorința lor fierbinte și de a rupe cătușele ce-i țineau legați întru dezvoltarea religioasă și națională și neamul românesc hotărăsc: încorporarea la dioceza Hajdu-Dorogh o află de a fi bazată pe informațiuni false. Acum sosind timpul să-și poată manifesta liber sentimentele sale, cer ca Sfîntul Scaun Apostolic să-i încorporeze iarăși la Arhidioceza de la Alba-Iulia și Făgăraș, promițîndu-vă supunere firească. Se roagă mai ales ca încorporarea să nu fie prin revizuire, ci ceea ce s-a întîmplat pe baza informațiunilor false, deodată aflînd adevărul să se decreteze întocmai cum s-a decretat prin bula «Christi Fideles Graeci»”.
Hotărîrea adoptată la Tîrgu Mureș a provocat un entuziasm desăvîrșit în rîndurile tuturor locuitorilor români ai Transilvaniei.
încă din toamna anului 1918 românii greco-catolici au aruncat peste bord hotărîrile mincinoase și criminale adoptate de șovinii maghiari, sprijiniți de cei din Austria și cu complicitatea Sfîntului Scaun. La 13 noiembrie 1918 – cei din Sătmar, la 18 noiembrie – cei din Careii Mari, apoi cei din dioceza Oradea Mare și, în final, cei din Episcopia Gherlei au hotărît ruperea oricăror legături dintre cele 46 de parohii greco-catolice românești de dioceza artificial organizată la Hajdu-Dorogh; a fost organizat Vicariatul național român al clerului și poporului eliberat de dioceza Hajdu-Dorogh, instituție care a jucat un rol pozitiv în desființarea faptelor nedrepte. Conducătorii acestuia au comunicat: „Șase ani plini de suferință și maltratări au trecut de cînd prin fatala bulă (…) 46 de parohii române din diocezele de Oradea Mare și Gherla au fost, cu o josnică vicenie și forță, anexate către urgisita dioceză a Hajdu-Dorogh-ului. Din biserica românească a fost „huiduită și alungată” limba românească. Pontiful Romei, Benedict al XV-lea, a fost nevoit să anuleze bula elaborată și eliberată de nevrednicul său înaintaș, la 6 iunie 1912. Efectele ei au fost anulate, dar o numeroasă populație românească din zona de la izvoarele Tisei, cursul ei superior și afluenților acesteia, a rămas maghiarizată pentru vecie. Au fost salvați românii din 46 de parohii greco-catolice transilvănene. în timpul terorii horthyste au fost maghiarizați cu forța foarte mulți români din Transilvania cotropită. Ocupația sovietică și teroarea stalinistă n-au permis salvarea acestora. Iată de ce este de datoria reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române și a cultului greco-catolic să realizeze salvarea celor maghiarizați astfel. (Prof. dr. Dumitru ZAHARIA)ia, bula papală emanată în 12 iunie 1912 nu și-ar mai fi găsit aplicarea. Românii din Ghimeș-Făget

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!