Ca să fie „cool”, adolescenții au îngropat tradiția

De-a lungul secolelor, omenirea a evoluat, iar mijloacele de comunicare de care dispunem: e-mail, telefoane mobile, pagere s-au multiplicat, transformîndu-se, încetul cu încetul, într-o industrie indispensabilă. Dar înseamnă asta civilizație, modernizare? Sigur că nu.
Căutînd în dicționar cuvîntul „modernizare” am dat peste următoarea explicație: „tendință inovatoare într-un anumit domeniu sau mișcare care neagă tradiția, adoptînd noi principii de creație”. Din păcate, mulți tineri din ziua de azi fac din termenul de „modern” o necesitate, un semn al superiorității, îl materializează, în loc să-l spiritualizeze. Ei asociază hainele la modă, din ce în ce mai sumare, neținînd cont de adevărații creatori vestimentari, telefonul mobil, un club în vogă sau un vocabular ticsit de argouri, jargoane și „miștouri” cu noțiunea de modern, civilizat. Punînd aceste considerente materiale înaintea valorilor morale, a realei comunicări, pun mai presus de orice tendința și interesele grupului decît cele personale.
Se spune că datorită acestor invenții suntem astăzi mai puternici decît acum două sute de ani, dar în realitate am devenit mult mai vulnerabili, mai comozi, mai reci, mai indiferenți și poate mai inumani. Aceste amprente ale civilizației: computerul, televizorul, celularul ne îndepărtează de oameni, de natură și chiar de noi înșine. Tînărul din ziua de azi e unul confuz, plin de măști, mai mult dur decît sensibil, care vrea să atragă atenția celor din jur prin neobișnuit, prin culori stridente, printr-un limbaj pestriț, prin vulgaritate. însă e un tînăr care nu știe ce vrea, care sunt visurile sale, adesa identificîndu-se cu modelele false de pe sticlă și ajunge să dorească viața minunată, dar neadevărată pe care ele o impun.
Nu spun că în loc de telefoane mobile sau e-mail ar trebui să folosim porumbei mesageri sau alte metode de comunicare rudimentare, pentru că trăim într-o eră a informației, a vitezei și pentru a supraviețui ai nevoie de aceste” minuni” tehnologice, dar nu ar trebuie să le lăsăm să ne conducă viața, să ne dezumanizeze. în lumea noastră modernă, adolescentul se acceptă doar pe sine, se crede stăpînul tuturor și poate că e caracteristic vîrstei, dar uneori întrece măsura. în ciuda faptului că accesul la informație, la cărți, la cultură în general, se face astăzi mai rapid, fără restricții ca pe vremea părinților noștri, tinerii preferă să-și ocupe timpul liber cu alte activități, mai superficiale, dar pe care le face toată lumea: un joc pe calculator sau o discotecă asurzitoare.
A fi modern, civilizat, înseamnă să impui valori superioare și să le susții, înseamnă să te revolți împotriva nedreptății, împotriva unor adulți conservatori, care îți îngrădesc libertatea de exprimare, înseamnă să renunți la prejudecăți, să îmbrățișezi toleranța. Astăzi, însă, să fii modern e sinonim cu a fi popular în grupul de prieteni, în liceul unde înveți iar sintagma „a fi la modă” reprezintă noul motto. Tinerii încearcă din răsputeri să-și renege rădăcinile, cred că tot ceea ce vine din partea adulților e desuet, învechit și e împotriva lor. Nici sentimentul competiției, al autodepășirii nu îl mai au, drept dovadă numărul din ce în ce mai mic al elevilor carer participă la concursuri extrașcolare. Chiar și dragostea are parte de porția ei de modernitate: se pare că se caută relațiile de o săptămînă-două, prieteni care arată „cool”, iar plimbările mînă în mînă sunt cam de modă veche. Poate că ar trebui să ne reîntoarcem la vechile valori și principii, să-i vedem mai des pe cei de lîngă noi și să încercăm să ne cunoaștem mai bine. (Andreea LUPU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!