„Numai pacea dintre noi, numai iubirea dintre fiii aceleeași țări și nații, numai o deplină armonie între toate clasele societății, întrunind așa t…

„Numai pacea dintre noi, numai iubirea dintre fiii aceleeași țări și nații, numai o deplină armonie între toate clasele societății, întrunind așa toate puterile, poate să ne întărească, și așa guvernământul și poporul nostru, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului”. (Alexandru Ioan CUZA)

Români dintotdeauna

• Regulamentele Organice despre necesitatea Unirii Moldovei cu Țara Românească

După pacea încheiată la Adrianopole, Rusia urma să primească de la Poartă 137 de milioane de franci, dar cum puterea otomană nu dispunea de asemenea cantitate de bani, autoritățile otomane au preferat să lase Principatele Dunărene sub stăpînirea țarismului, pînă la achitarea datoriei. în timpul ocupației țariste, autoritățile rusești au adoptat o serie de măsuri menite să ducă la separarea Moldovei și a Țării Românești de Imperiul Otoman. Guvernatorul rus, contele Pavel Kiseleff, a început să adopte o serie de măsuri similare, pentru conducerea și administrarea acestora. Sub președinția acestuia a fost constituită o comisie de boieri moldoveni și munteni, al cărei raportor a fost ales munteanul Barbu Știrbei. Centrul de activitate al boierilor respectivi a fost stabilit la București. în aceste condiții, orașul de pe Dîmbovița a devenit centrul de activitate politică și administrativă în care au fost elaborate legiuirile aproape identice pentru ambele state locuite de aparținătorii uneia și aceleiași națiuni – populația românească.
încă din acel moment a început febrila activitate carea avea să ducă foarte curînd la înlocuirea cuvintelor: ardelean, bănățean, moldovean, bucovinean, basarabean, dobrogean cu cel de român – care exprima cu adevărat conținutul noțiunii de națiune română.
Situația era cît de cît favorabilă exprimării voinței naționale a românilor. Aceștia erau conștienți asupra originii, limbii, obiceiurilor, culturii, religiei, conștiinței naționale comune și a necesității formării unui singur stat național, astfel că au și realizat ceea ce s-a putut în momentul respectiv – legiuirile care să pregătească îndeplinirea marelui deziderat formulat încă de Menumorut și pentru care au luptat marii voievozi: Mircea cel Bătrîn, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare și unificatorul de țară și neam Mihai Viteazu, precum și marii cărturari: Varlaam, Dosoftei, întreaga generație de intelectuali luminați ai Transilvaniei. Tudor Vladimirescu, împreună cu pandurii lui, n-au rămas nici ei indiferenți față de dorința arzătoare a înfăptuirii unității și independenței naționale.

„Elementurile nedespărțitei uniri”

Articolele 425 și 426 din Regulamentul Organic al Moldovei au exprimat în modul cel mai limpede necesitatea unirii Moldovei și a Țării Românești ca una care i-a preocupat pe oamenii locului de la organizarea statală. Formularea acestui deziderat patriotic a fost următoarea: „începutul, religia, obiceiurile și asemănarea limbii locuitorilor acestor două Principaturi, precum și trebuințele ambelor părți, cuprind, din însăși descălecarea lor, elementurile nedespărțitei uniri, care s-a împiedicat și a întîrziat de întîmplătoarele împrejurări.
Mîntuitoarele folosuri a rodului ce s-ar naște din întrunirea acestor două nații sînt netăgăduite. Elementele întrunirii a Moldo-Românilor se află așezate prin acest regulament, prin asemănatele temeiuri ale administrației acestor două Țări”.
Și articolul 426 din legiuirea respectivă, rod al muncii comune moldo-valahe, a exprimat în modul cel mai conștient binefacerile realizării marelui deziderat al unității naționale. „Identitatea (potrivita ființă) a legislaturii fiind acel mai lucrător mijloc a desăvîrși o așa morală Unire: spre aceste o comisie îmbinată din ambele Prințipaturi se va închega, care, din condicele politicești și criminalicești acestor două țeri, să alcătuiască unul și numai unul singur legiuitor cuprins, încît Domnii amînduror Prințipaturi vor afla cu putință unirea și potrivirea acei condice, aducând întru aceasta prefacerile și schimbările ce s-ar socoti neapărate și sporind toate căderile neprevăzute”.
Articolele 427,152,164, 429, 430 și 81 cuprind interesante puncte de vedere și măsuri care să asigure triumful celui mai dorit ideal de unitate națională. Regulamentul organic elaborat pentru aplicarea în Țara Românească exprimă dorința similară a locuitorilor de peste Milcov prin articolele: 371, 372, 159, 373, 475 și 65. Formularea din articolul 371 a fost următoarea: „începutul, religia, obiceiurile și cea de un fel limbă a sălășuirii locuitorilor într-aceste două Prințipaturi sînt îndestule elementuri de o mai aproape a lor Unire, care pînă acum s-a fost poprit și s-a zăbovit numai după împrejurări întîmplătare. Și cele urmate după dânsele bunele dobândire, și urmările folositoare ce ar odrăsli dintr-o apropiere a acestor două popule, nu pot fi supuse la nici o îndoeală. începuturile lor s-au așezat într-acest regulament prin cea de un fel clădire a temeiurilor administrative în amândouă Țările”.
Aceste legiuiri au fost întocmite de membrii comisiei prezentate mai sus, în anii ocupări Principatelor Române de către armata rusă (mai 1828 – aprilie 1834). Rusia, condusă de sistemul țarist, nu era o putere favorabilă dezvoltării poporului român, deoarece urmărea, consecvent, ocuparea definitivă a acestora. Marii boieri care au alcătuit aceste legiuri în mai multe părți foarte asemănătoare, dar în ceeea ce privește necesitatea unirii lor într-un singur stat, argumentele prezentate demonstrează necesitatea simțită și exprimată de întregul popor român, oprimat, asuprit și divizat de către cele trei mari imperii vecine: austriac, otoman și rus, fiecare avînd în stăpînire, prin violență și crimă, părți importante din teritoriul și poporul român. conștiinței naționale comune și a necesității formării unui singur stat național, astfel

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!