Sinaxar ortodox: Sfîntul Grigorie de Nazianz

Sinaxar romano-catolic: Convertirea Sfîntului Pavel

E un glas care ne vorbește înlăuntrul nostru și în adîncul sufletului, cînd închizînd urechea la zgomotul creaturilor, nu voim să ascultăm decît pe Dumnezeu singur și pe El îl chemăm în noi, cu tot focul dorințelor noastre. Acest glas este acela care răpea în pustie pe Pavel, pe Antonie, pe Pahomie și le descoperea tainele științei dumnezeiești. Acest glas este acela care învață pe sfinți, îi înflăcărează, îi mîngîie și-i adapă, ca să zic așa, cu cerească dulceață. Moise și proorocii erau acoperiți pentru ucenicii din Emmaus. Iisus vine și, la glasul Său, umbrele ce acopereau înțelegerea lor se risipesc; ceva necunoscut se mișcă în ei, astfel că ei își zic unul altuia: Oare nu era inima arzînd întru noi, cînd grăia nouă pre cale și cînd ne tîlcuia scripturile? Iar noi, sărmani nenorociți, tulburați încă de zgomotul lumii, ce vom face? Oare nu vrem și noi să auzim pe Iisus? Ca și cei doi ucenici, sîntem și noi în călătorie, mergem spre veșnicie. Iisus, în dragostea Sa, se apropie de noi; El se face întrucîtva tovarășul drumului nostru, însă aflîndu-ne nebăgători de seamă, se retrage și noi mergem singuri. Singurătate înspăimîntătoare! Să băgăm de seamă ca nu cumva să ne apuce noaptea aproae de sfîrșit! Să ne grăbim de a chema dumnezeiasca călăuză, și să-i zicem din tot sufletul nostru: „Doamne, rămîi cu noi, căci către seară este și s-au plecat ziua”
(Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!