Taxa de drum amărăște și în acest an mierea

Crescătorii de albine se văd nevoiți să plătească și în acest an taxa de drum cot la cot cu oricare alt rutierist român. „Albinarii” bat drumurile țării numai șapte zile pe an, în medie, dar taxa de drum le este percepută pentru tot anul. Profiturile lor, diminuate și pe alte căi, sînt astfel cu atît mai mult dijmuite. „Știm că din fondurile acestea se pot face drumuri mai bune – spunea președintele Asociației crescătorilor de albine din județul Bacău, Gheorghe Mateescu -, dar de ce există discriminare între străini și români, de exmplu? Pentru că străinii plătesc numai pentru cîte zile circulă. în plus, ne pomenim că pentru mai puțin de șapte nopți, pentru că circulăm, de fapt, numai noaptea, plătim ca și firmele mari transportatoare, care au zeci de camioane”. Am făcut demersuri individuale, mitinguri de protest și la județ și la Guvern, dar nici la ora asta nu s-a revenit la legea dată”.

Crescătorii de albine au ieșit de două ori în stradă anul trecut. Ei au pichetat întîi Prefectura Bacău, apoi cu alți crescători din țară au protestat și în București. Au pus problema rovignetei de drum și la congresul lor anual, unde au invitat pe mai marii din Guvern. Nici un ecou. „Eu, cu un singur pavilion – a precizat Mateescu -, plătesc 930 de euro pe an. Adică circa 34 de milioane de lei vechi. în schimb, dau mierea la procesatori cu 34 – 35.000 de lei kilogramul. Eu trebuie să dau, deci, 1.000 de kilograme de miere pe an, pentru că circul șapte nopți cu un pavilion pînă la Hanu Conachi, Buciumeni sau mai știu eu unde prin Moldova. Numai în revista «Romania apicolă», din ianuarie 2005 pînă acum, în fiecare număr apar cîte 10 – 15 anunțuri pe lună pentru vînzarea de pavilioane întregi cu stupi, și cu cîte 150 de familii de albine. Vinde lumea pe capete. Este o lovitură dată apiculturii pe viitor. Or, un apicultor pentru a face o afacere, să aibă un venit, trebuie să facă o fermă mare de stupi”. Bogdan Ignat, din Onești, are vreo 90 de stupi, împreună cu un asociat. Are camionetă și pavilion, are și camion. „Rovigneta ne apleacă mult – soune el. Eu, care am camion, îl țin acasă pentru că nu pot plăti atît de mult și aș fi amendat altfel. Pînă la rovignetă, erau într-o pădure de salcîm de trei hectare cel puțin 40 – 50 de pavilioane cu albine. Plus remorci. Anul trecut nu au mai fost acolo decît cel mult patru. Au rămas în pastoral doar 20% dintre crescători”.

Legiutorul a dat cu o mînă și a luat cu trei

Apariția legii apiculturii, în 1996, a fost un lucru extraordinar – spun apicultorii. Multe țări nu au încă o astfel de lege. Legea a fost votată, atunci, în unanimitate la noi, de toți parlamentarii. Poate și ca o dovadă că albina nu are culoare politică. Dar, în perioada în care ministru de finanțe era Traian Decebal Remeș, pe motiv că nu erau fonduri la buget nu s-au mai aplicat în totalitate nici facilitățile pentru apicultori. „S-a dat o lovitură apiculturii, dar și agriculturii românești – crede Gheorghe Mateescu -, pentru că fără apicultură agricultura este la pămînt. Lovitura cea mai grea a venit mai ales asupra tratamentulului asupra unor boli specifice albinelor. Noi, apicultori din tată în fiu, știam de pe vremea cursurilor de specializare că bolile se tratează cu antibiotice. Asta am aplicat mereu, mai ales acum cînd nu avem bani pentru medicamente mai scumpe. Ne-am trezit, însă, pe piața mondială că mierea românească este respinsă tocmai din acest motiv. Deși nu totă mierea era produsă astfel. Dar toată a intrat în aceeași categorie”. Legea apiculturii prevedea că specialiștii sînt cei care tratează albinele, iar tartamentul era gratuit. în afară de acest tratament erau biostimulatorii. Tot în lege se mai spune că utilajele folosite pentru apicultură sînt scutite de taxe și impozite. Oamenii nu mai tratează albinele așa cum prevede legea, ci cu medicamente care sînt foarte scumpe și care nici nu sînt foarte recomandate pe linie internațională. Străinii aplică tratamente mai bune, mai eficiente. „Nu s-a obținut la nivel internațional o linie a Uniunii Europene, iar acum, în plus, a venit rovigneta – a tras concluzia președintele Asociației crescătorilor de albine din județul Bacău. Și iar revin la rolul albinei în apicultură, pentru că ea mărește producția cu pînă la 300% la unele culturi agricole. Nouă nu ne plătește nimeni polenizare făcută de albine, ca în alte țări, dar ni se pun destule piedici”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!