EDITORIAL Mesaje diplomatice

Ștefan RADU

Ministrul nostru de Externe se află la Budapesta pentru a participa la Zilele Ortodoxiei. Într-o țară eminamente catolică, evenimentul menționat are conotații aparte. De fapt, ortodocșii din Ungaria sînt asimilați, ca entitate, cu minoritatea română. Situație similară, de multe ori, cu cea din România unde mulți îi confundă pe catolicii din Moldova cu maghiarii. Ministrul Geoană a mers, iată, în țara vecină într-un moment în care opoziția de acolo a devenit extrem de activă în direcția solicitării autonomiei secuilor din Ardeal și chiar a unui statut special pentru întreaga Transilvanie. Pretextul de a participa la Zilele Ortodoxiei este un fel de avertisment pentru guvernul budapestan: li se reamintește vecinilor noștri că în Ungaria există o minoritate românească importantă (raportată la totalul populației acestei mici țări central-europene, care, însă, are frustrări de fost imperiu) și că revendicări politice există pe ambele maluri ale Tisei. În plus, exacerbarea unor mesaje naționalist-extremiste este neproductivă pentru ambele părți.

Afirmam că ne aflăm într-un moment tensionat – ținut, însă, sub control – al relațiilor bilaterale. Guvernul de la București se găsește în fața efectelor unei delicate decizii pe care tocmai a luat-o: amplasarea la Arad, în Parcul Reconcilierii, a statuii celor 13 generali criminali, condamnați la Viena pentru genocid împotriva țăranilor români ardeleni, însă reabilitați de către autoritățile actuale de la Budapesta. Reacția adversă a unor largi cercuri de intelectuali români împotriva acestui gest de acceptare a călăilor de către urmașii victimelor a luat prin surprindere Executivul condus de către Adrian Năstase. Într-un an electoral precum este 2004, o asemenea cedare în fața fracțiunilor radicale din UDMR poate pune în conflict PSD cu proprii alegători. Evenimentul a fost posibil pentru că – pare-se – Ministerul de Externe ungar s-a implicat financiar, logistic și diplomatic în problema reamplasării discutabilei statui. Acum, gestul dlui Geoană de a sprijini comunitatea românilor din Ungaria în organizarea Zilelor Ortodoxiei și de a repune în discuție moștenirea de la Budapesta a Fundației Gojdu pare un fel de răspuns diplomatic pe frontul disputelor dintre cele două țări.

Poate nu este chiar așa. Poate că, într-adevăr, relațiile dintre cele două guverne sînt perfecte. Poate că dlui Geoană i s-a făcut dor de colegii unguri și a mers să-i felicite pentru apropiata intrare a acestora în Uniunea Europeană. În România, însă, apele nu sînt la fel de limpezi. Aripa radicală condusă de Tokes mușcă tot ce prinde. Nu se dă în lături nici de la declanșarea unei rupturi în sînul UDMR care ar putea să însemne trecerea sub pragul electoral a formațiunilor ce reprezintă minoritatea maghiară. Nu cred că asemenea agitatori sînt de capul lor. Acțiunile extrem de dure menite să impună ideea de autonomie a Ardealului în conștiința politică a Occidentului sînt alimentate – în toate modurile – de cercurile externe interesate în destabilizarea zonei. Această posibilă realitate mă face să privesc mult mai circumspect comunicatele edulcorate referitoare la vizita în Ungaria a ministrului Geoană și să aștept cu nerăbdare rezultatele acestei deplasări oficiale.