Fără prejudecăți

Virtute, nu ești decît un nume!…

Mihai BUZNEA

Ne-a fost dat s-o auzim și p-asta: Giovani vrea statuie! Una înaltă, să se vadă de departe, placată cu marmoră (n-a spus de care – de Rușchița sau de Cararra) și aur de 24 de karate în sus, împodobită cu briliante – mărunțele, dar multe. O merit din plin – zice el, pentru cîte am făcut pentru fotbal, pentru Dinamo. Cînd vorbea, zîmbea, ochii îi sticleau șugubăț, dar era cît se poate de serios, de pătruns de importanța perlelor ce-i ieșeau din gură. Ziariștii prezenți la această inedită confesiune/declarație de intenții au rămas mască. Interziși. Din care cauză au uitat să-l mai și întrebe cum și-ar dori statuia: ecvestră, la volanul faimoasei sale limuzine de peste o jumătate de milion de euro, sau cu o minge de fotbal pe locul unde îi stă capul? Că la mintea lui, tot aia e! Procuratorul din Pipera, mare maestru al combinațiilor pe piața vedetelor cu crampoane, și-a propus astfel să dea o nouă lovitură de imagine. La banii lui, treaba e cum nu se poate mai simplă: pasezi un jucător unde trebuie, ți-ai luat scama și te-ai și văzut cu statuia gata! Rămîne doar problema amplasării monumentului: în „Groapă” ar fi prea ferită, doar două – trei mii de suporteri s-ar zgîi la el odată pe săptămînă și-ar avea parte de blagoslovenii; la lumină, cît mai la lumină ar trebui pusă: pe Magheru, la „Victoriei” sau la Palatul Parlamentului; eventual la Cotroceni, că doar și el e președinte; executiv… După cum la fel de potrivite ar fi și alte locații: piețele Unirii, Amzei sau Matache; s-ar simți „mai acasă”. Să-l vadă cu toții și să se minuneze de frumusețea, deșteptăciunea și sacrificiul lui. Eventual, la baza soclului să fie încastrat și un laptop pentru ca fanii îndatorați și împătimiți să-i poată adresa eroului român al regelui neîncoronat al fotbalului mesajele de admirație și veșnică recunoștință: „Ave Caesar, morituri te salutand”.
Ipohondria lui Giovani, vecină cu ceea ce psihiatrii numesc „delirium tremens”, tinde spre o anumită mentalitate românească: dominația celor ce tropăie și iau în picioare totul cu ghetele lor cu crampoane. Totul se rezumă la fotbal, e începutul și sfîrșitul lumii, de parcă nimic altceva nu ar mai exista pe lumea asta. Fotbalul ridicat la rangul de suveran. Produs al orgoliilor și intereselor obscure, de anvergură. Finanțatori, investitori, președinți de cluburi, samsari, promotori și tot soiul de băgători de seamă l-au transformat într-o arenă a afacerilor ce nu încap sub umbrela legii și a moralei și în care gladiatorii din arenă sînt simple piese ce joacă roluri minore răsplătite din belșug cu „mărunțișuri” strecurate spre a liniști spiritele și a le ține în frîu, sub control. Afaceri private, sustrase controalelor și marcate de elucrubații lipsite de substanță despre cît de săraci și cît de greu le e promotorilor lor. Săracii!…
Dar Giovani e doar un exponent limbut al acestei tagme ce nu mai știe ce-i acela simțul măsurii, neobișnuit (poate chiar incapabil) a-și corela expresia cu gîndirea. Are, totuși (alături de ceilalți care îi seamănă) calități ce ne provoacă stări afective dintre cele mai diverse: surpriză, uimire, rîsete, exclamații, indignare, chiar supărare. Să fim, totuși, drepți și să recunoaștem cu fair-play: cum ne-ar arăta serile și finalurile de săptămînă fără megalomania unui Gigi, grandomania lui Mitică de la Ligă, aberațiile și perlele lingvistice debitate de Giovani, rîgîielile sonore emanate de Pinalti, declarațiile războinice ale lui Mititelu și întregului pomelnic al acestor împătimiți care – pentru că trebuiau să poarte un nume, li s-a spus: „oameni de fotbal”. Fără ei, existența ne-ar fi searbădă: nu tu figuri providențiale, nu tu scandaluri și certuri ca la ușa cortului, grandilocvență, circ, personaje pitorești, prostie, îngîmfare, vehemență, oracole, diplomație de gang, minciună, pîră, fățărnicie, profit, hoție… Spectacol perpetuu cu pseudovalori ce domină scena. Ce este dincolo de ea chiar că nu contează! Slujitorii Măriei Sale Fotbalul dețin armele și domină decorul. E normal, așadar, să-și aibă eroii. Și statuile de rigoare…
Virtute, nu ești decît un nume!… pus: „oameni de fotbal”. Fără ei, existența ne-ar fi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!