Un director nedumerit

Claudiu BOANGIU

Fiul unui director de instituție deconcentrată cu drept de control are o firmă. Instituția păstorită de tată se numește Direcția Sanitar-Veterinară Bacău, iar firma administrată de urmașul șefului unității prestează activități de dezinfecție, dezinsecție și deratizare. Serviciile societății sînt absolut necesare firmelor care au ca obiect de activitate industria alimentară. Legea 161/2003, privind măsurile pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a funcționarilor publici și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prevede clar, la articolul 79, că directorul DSV, Vasile Zaharia, este în conflict de interese, date fiind serviciile prestate de firma fiului său. într-un sistem juridic cum este cel din România, aflat în permanentă schimbare, este greu să cunoști toate legile. Dar este de neînchipuit că nu ai habar de normele care te privesc direct și personal. Mai ales cînd ești directorul unei instituții unde ai la dispoziție un compartiment juridic, menit să te țină la curent cu actele normative cărora trebuie să te supui. „Funcționarul public se află în conflict de interese dacă interesele patrimoniale ale soțului sau rudelor de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice”, spune legea. Domnul Zaharia nu avea știință, la momentul discuției cu ziaristul, despre aceste prevederi. Chiar susținea că societatea unde fiul său este unic asociat și administrator nu are nici o relație contractuală cu DSV, chestiune în privința căreia îl credem pe cuvînt. Dar ar fi interesant de văzut cum domnia sa nu autorizează o societate deratizată de firma feciorului, pe motiv că legea îl obligă să se abțină de la soluționarea unei cereri sau luarea unei decizii, atunci cînd acțiunea sa se intersectează cu activitățile fiului, care este rudă de gradul I. Pentru că a elibera o autorizație sanitar-veterinară de funcționare implică un act decizional. Nu spunem că domnul director Zaharia trebuie să-și dea demisia sau că fiul său nu are dreptul să cîștige, cinstit, o pîine, de pe urma unei afaceri oneste. Dar, în conformitate cu aceeași lege citată, domnul director Zaharia trebuia să-și informeze șefii ierarhici despre situația în care se regăsește. Iar aceștia ar fi trebuit să ia o decizie în ceea ce îl privește și să o comunice autorităților județului, în speță prefectului. Număi că domnul director Zaharia nu-i încă dumerit dacă și unde a greșit. La fel ca și cei care i-au dat avizul pentru numirea în funcție.

Dar, ce mai contează? Situația de incompatibilitate la care făceam referire nu este de azi, de ieri. Cineva, dacă vroia, ar fi putut să descopere anomalia. Se pare că ori nu s-a vrut, ori cei plătiți de noi să verifice cît de corecți sînt unii șefi de instituții nu sînt suficient de bine pregătiți. Dar, să zicem, trecem peste toate acestea. Așteptăm, însă, măcar acum, în al 12-lea ceas, să vedem și noi dacă legea va fi respectată.ea. Domnul Zaharia nu avea știință, la momentul discuției

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!