Punctul pe „i”

O economie cartelată (încă) funcțională

În fiecare an, de sărbătorile noastre cele mai importante simt o nevoie acută de a testa dacă economia românească, deja declarată la nivel oficial european ca fiind o economie funcțională de piață, are caracteristicile specifice liberalismului capitalist. O minimă explicație justificativă se impune. Teoria economică liberală pe care elevii și studenții noștri o studiază este, adesea, infirmată de realitățile pieței. Concret, această teorie ne spune că mecanismul fundamental al economiei libere, de piață, este concurența. Dacă această concurență este realmente liberă, adică dacă nu este supusă nici unor constrîngeri de natură administrativă sau a unor grupuri de presiune, atunci prețurile scad. Desigur, cu condiția ca numărul ofertanților să nu scadă. De regulă, în preajma marilor sărbători consumul are o dinamică susținut ascendentă, fie aceasta și pe seama unor scăderi ulterioare. Dar, în faza de creștere a cererii de consum reacția normală a fiecărui producător (ofertant) este de a scădea prețul, desigur nu din generozitate, ci din dorința firească de a atrage o cotă cît mai mare dintr-o piață deja mai doritoare de consum. Acesta este mecanismul formării prețurilor pe o piață liberă.
Ceea ce se observă, însă, la noi în momentele de expansiune a pieței este exact invers. Prețurile cresc, iar celebra diferențiere a prețurilor („Poftiți la mine că am cel mai mic preț!”) pur și simplu nu este auzită. Precizez că mă refer, în exemplul de față, la bunurile alimentare sau de uz curent (despre care teoria spune că sînt inelastice sau puțin elastice față de preț, adică dacă prețul crește, cantitatea consumată este aproximativ aceeași). Dar, primul principiu amintit (acela al cîștigării de noi cumpărători prin scăderea prețurilor) funcționează și aici. Sau, mai precis spus, ar trebui să acționeze.
Ce se întîmplă, însă, în piețele noastre? În avalanșa cumpărăturilor de sărbători producătorii/vînzătorii își coordonează nivelul prețurilor la un nivel de regulă mai ridicat. Această „coordonare” sau înțelegere între producători se numește cartelare, iar o economie în care libertatea de concurență este viciată de înțelegeri se numește economie cartelată. Din păcate, la noi acest tip de economie, derivată din cea comunistă, puternic reglemenată de către stat și manifestată intens imediat după 1990, continuă să existe și să afecteze creșterea puterii de cumpărare a populației. În aceste perioade de creșteri artificiale ale prețurilor, pensiile și salariile se „subțiază”, iar profiturile producătorilor se „umflă”. Departe de mine gîndul de a propune măsuri stîngist-populiste de tipul „magazinelor pentru pensionari” sau subvenții ipocrite de Paște și de Crăciun. Soluția se află tot în mîinile cumpărătorilor, respectiv ale votanților care aduc la putere anumite partide politice. Aceștia au dreptul să sesize administrațiile locale în legătură cu bruștile și temporarele creșteri de prețuri. Mai exact, acești consumatori ar trebui să cunoască faptul că există instituții ale statului menite să le apere drepturile. Printre acestea, Consiliul Concurenței, a cărui rațiune de a fi este stimularea liberei concurențe și pedepsirea (cu amenzi substanțiale) a carteliștilor și a altor forme de antiliberalism. Din cîte am citit prin presa noastră nu am aflat despre măsuri concrete de tip anti-cartel luate de Consiliul Concurenței și filialele sale din țară. Desigur, asta nu înseamnă că asemenea măsuri chiar nu au fost luate. O popularizare a acestora ne-ar ajuta nu doar să știm că acest Consiliu există, ci și că acționează și are rezultate.
Nu este exclus ca în lipsa măsurilor anticartel monitorizările europene referitoare la libera concurență să ne aducă noi critici și atenționări. Drept pentru care cred că o intensificare a acțiunilor anticartel ar trebui să aibă loc cît mai curînd și cît mai vizibil. Altfel, pe lîngă o afectare a veniturilor cetățenilor vom avea și o decredibilizare a profesorilor care predau teorie economică. Adică, va mai apărea o frînă și în calea alinierii învățămîntului românesc la standardele europene. Oare chiar asta vrem? (Liviu Drugus,
Universitatea Bacovia)ne. Teoria economică liberală pe care elevii și studenții noștri o studiază este, adesea, infirmată de realitățile pieț

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!