Liderul sindicatului de la Spitalul TBC a „îmbrăcat” o echipă de handbal

Cu asistentul medical Vlad Marin, liderul Sindicatului de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Bacău, nu poți ține pasul ușor. Dacă a pornit la drum, o ține pe a lui. N-ai zice, după statura pe care o are, că poate pune așa compas. Prietenii, care îi zic „Marinică”, îi mai spun și „Argint viu”. Pentru că chiar așa și este. De unde atîta energie în el? Multe sînt motivele, dar despre unul vorbește cu mîndrie. Marinică a fost, la viața lui, sportiv. A jucat, elev fiind, la Liceul din Moinești, handbal. A jucat și fotbal. Și nu-l mai întreba unde și cum, pentru că dacă are pe aproape vreo minge îți și arată fenta lui preferată. Cu mingea de handbal, de exemplu, odată se face că dă pasă, dar de fapt plimbă balonul pe mînă, de la palmă pînă la cot.
Marinică nu a uitat de unde a plecat. Deunăzi, fiind cu treburi prin Moinești, s-a întîlnit cu foștii lui colegi de liceu și de echipă. De la profesorul de educație fizică al Liceului „Spiru Haret”, Gheorghe Neneci, a aflat cît de săracă este echipa de handbal pe care o îndrumă. „Sportul, în condițiile economiei de piață – spunea profesorul Nenciu -, nu are viață fără sponsori. Oamenii cu banii se uită, însă, la cluburile mari. La nivelul nostru, cine să se uite? Pentru a face rost de cîteva mingi, și astea vai de capul lor, ne-am înscris în toate competițiile, iar de pe unde am și cîștigat ne-am ales cu cîte un premiu. Cîte o minge”. Oricît de dur l-ar crede unii, asistentul Marinică este, totuși, un sentimental. Astfel, a băgat mîna în buzunar, a scos niște bani buni și și-a umplut geanta cu tricouri albastre și cu o minge de handbal, musai din piele. Un tricou l-a ales roșu, pentru portarul echipei. Pe minge s-a semnat, ca marii sponsori de club, a pus și data – 18 mai 2006 – și, în ziua fixată, s-a înființat la Moinești. I-a găsit, la liceu, pe profesorii Gheorghe Neneci și Virgil Mîrț, dar și pe directorul adjunct, Adriana Cazacu. Acolo, în mijlocul elevilor aflați tocmai atunci în moderna sală de sport, le-a înmînat cadourile. „Am fost elev al acestui liceu – a spus Marin Vlad -, am jucat handbal și nu pot uita cînd, pe vremea echipelor cu 11 jucători, împrumutam tricourile unul de la altul și peticeam luni întregi cîte o minge”. Dacă tot s-a dat startul la amintiri, am mai aflat că și Adriana Cazacu a fost atletă, că echipa din anii ’60 a liceului a luat un titlu de campioană pe regiune, că fetele au fost, anul trecut, la handbal, pe locul al doilea în județ, băieții pe locul al patrulea, iar la baschet fetele au cîștigat un concurs zonal, la Bîrlad. „Ne-a deschis drumul – își amintea profesorul Mîrț – profesorul Dumitru Popescu. Are acum 81 de ani, dar a jucat în lotul național de 11, la handbal, și iubea acest sport. Noi, așa săraci cum sîntem, nu ne oprim și vrem să-i călcăm pe urme”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!