Jurnalul unui outsider

Copyright

Ioan Neacșu

După inundații și gripă aviară, un nou scandal se profilează în presă: protecția proprietății intelectuale, conform normelor europene, dar mai ales transatlantice. Cum problema proprietății funciare a fost rezolvată, cum toții românii furați de regimul comunist și de privatizările abuzive și-au redobîndit bunurile, iar hoții au ajuns la închisoare, fără excepție, n-a mai rămas decît să se treacă, hotărît, la protejarea proprietății intelectuale. Problema este presantă, deoarece la acest capitol avem un steguleț galben de la Uniunea Europeană! Doamna ministru al Justiției a dispus organizarea unui Serviciu pentru Protejarea Drepturilor de Proprietate Intelectuală în cadrul Parchetului General, condus de doamna procuror Monica Otava, serviciu format din o sută de procurori care să vegheze ca proprietatea intelectuală să nu fie, doamne ferește, violată! Ajutați de polițiști, aceștia au început în forță să apere proprietatea intelectuală, deocamdată în Tulcea și Iași (aici „operațiunea” are și un nume de cod: „gramofonul”!!), intrînd în casele oamenilor și confiscînd hard-diskurile pe care se presupune că ar fi furturi masive de proprietate intelectuală. Se vorbește chiar de crimă organizată. Cine-s criminalii împotriva cărora s-au mobilizat atîtea forțe? Sînt, în marea lor majoritate, copii care folosesc programe DC++ sau alți clienți de „file sharing” cu ajutorul cărora își împrumută muzică, filme, jocuri, fără să plătească „dreptul de autor”! Cît de ilegală este o asemenea acțiune? Dacă un puști are acasă o bibliotecă din care împrumută cărți colegilor, este și el pasibil de dosar penal? Exceptînd cazurile în care unii fac bani din piraterie informatică, cazuri care trebuie urmărite de poliție, schimbul de informații de orice natură între oamenii din toată lumea este liber. Chiar în materie de softuri există un puternic curent de liberalizare a accesului la folosirea lor, împotriva marilor companii care s-au îmbogățit din vînzarea licențelor. Sistemul de operare LINUX și toate alternativele „Open source” fac să fie necesară o nouă definire a „proprietății intelectuale”. Presiunile americanilor și chiar ale celor din Uniunea Europeană urmăresc cu disperare păstrarea avantajelor imense pe care unii le obțin din piața informației.
Parlamentul României a elaborat, recent, o lege care vine în completarea legii accesului liber la informația de interes public, absurdă în măsura în care pretinde că actele emise de primării, de exemplu, sînt proprietatea intelectuală a acestora și ele trebuie plătite cu o sumă pe care o stabilește fiecare primărie cum vrea. Va să zică primăria de la Brusturoasa, ca să nu zic de la Bacău, poate pretinde unui ziarist care dorește să vadă procesul-verbal al unei ședințe de consiliu, cîteva milioane, deoarece la atît apreciază ea că face efortul intelectual și originalitatea care au dus la elaborarea valorosului document! Culmea este că inițiatorul acestui proiect de lege se prevalează tot de „indicațiile” venite de la Uniunea Europeană! Evident, nu sînt uitate nici clasicele „instrucțiuni de aplicare”, instrucțiuni despre care știm din practică în ce măsură pot complica și mai mult legea, făcînd din accesul liber la informația de interes public un vis de neatins al societății civile și al mass-media.
Dar absurditatea încercării unor factori de decizie, din SUA, din UE sau de la noi de a reglementa problema proprietății intelectuale merge și mai departe. Domnul ministru al culturii, el însuși compozitor, ține cu tot dinadinsul să încaseze bani pentru muzica difuzată la radio și televiziune, în restaurante sau la nunți, poate chiar și acasă, dacă-i „sheruită”! Eu aș fi foarte bucuros dacă vecinul meu care „dă muzica mai tare” de scoală tot blocul ar fi pus să plătească, dar pentru faptul că nu respectă liniștea celorlalți, nu pentru ce muzică ascultă. Culmea absurdului stă în faptul că domnul ministru iese personal foarte în pierdere, deoarece muzica pe care o compune el dacă adună cîteva mii de melomani, însă cei care ies în categoric și foarte mare cîștig sînt… maneliștii! Oricine admiră calitatea intelectuală, originalitatea și valoarea estetică a muzicii zdrăngănite de dimineața pînă a doua zi dimineața de tot soiul de „artiști” care nu numai că nu știu notele muzicale, dar mulți nici măcar nu știu să citească. Producția lor „intelectuală” trebuie protejată, în timp ce producția oamenilor de știință, a scriitorilor adevărați, a marilor artiști ai scenei, actori, interpreți, compozitori, tot ce produce cu adevărat de valoare inteligența și sensibilitatea marilor noastre personalități poate fi răsplătită doar dacă este de certă notorietate mondială!, potrivit unei hotărîri a parlamentarilor noștri, cu o rentă viageră de circa zece milioane de lei vechi pe lună. Fără comentarii!ocamdată în Tulcea și Iași (aici „operațiunea” are și un nume de cod: „gramofonul”!!), intrînd în casele oamenil

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!