Jurnalul unui outsider

România de turtă dulce

Ioan NEACȘU

Zilele trecute am asistat la o ceremonie mai mult amuzantă decît solemnă, în care domnii Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu au primit de la un cofetar o turtă dulce de forma hărții României, pe care au plasat-o pe o hartă a Europei făcută din aceeași turtă dulce. Membrii Consiliului European, participanți la ultima ședință din anul acesta la care noi sîntem doar observatori, au privit aderarea României și a Bulgariei la Uniunea Europeană cu umor. Avînd un dezvoltat simț al umorului, președintelui nostru i-au dat lacrimile, probabil de rîs. Ori poate s-o fi întrebat, în gînd, cine va mînca turta dulce pe care a așezat-o atît de frumos pe masa Europei?! Faptul că de la 1 ianuarie 2007 vom fi cetățeni ai Europei este totuși de natură să ne îngrijoreze. Drepturile pe care le vom căpăta vor fi dublate, cum este și firesc, de datorii. Pînă unde se vor întinde drepturile și de unde vor începe datoriile? Pînă unde România se va afirma ca o voce distinctă, originală și valoroasă în Europa și în lume și de unde va trebui să adoptăm reguli străine de noi, de la tăiatul porcului la asigurarea de sănătate a cîinelui, reguli care ne pot dizolva într-o masă imensă de turtă dulce, fără granițe, dar și fără identitate? Autonomia locală trebuie privită doar la nivelul unei comune, sau la nivelul unui ținut, ori chiar al unei țări? Dacă vorbim de autonomia pe criterii etnice, cum vor maghiarii, autonomia este o absurditate. Dacă vorbim de autonomie decizională în limita legilor, autonomia este ideală. Cel mai bun exemplu l-am avut tot zilele astea, cînd blîndul ministru al școlilor a luat, în sfîrșit, o decizie fermă în problema „discriminării” ateilor. Îmi face plăcere să citez textual: „Intervenția Ministerului Educației și Cercetării pentru înlăturarea simbolurilor religioase din sălile de clasă ar fi total deplasată și ar restricționa libera opțiune. În plus, atât petiționarul, cât și emitenții deciziei omit un aspect important: prezența icoanelor în unitățile de învățământ nu este consecința unui ordin ministerial, ci o hotărîre a societății civile. Prin urmare, trăind într-o societate democratică, decizia trebuie să aparțină tot părinților, comunității locale și nu în ultimul rând școlii.” Iată un exemplu ideal de felul cum este respectată libera opțiune a comunității locale, a societății civile în perfectă concodanță cu legile țării și ale Europei. Ce te faci însă cu posibilitatea unor abuzuri aproape incontrolabile? Un primar nu pune în posesie niște proprietari pentru că așa vrea el. Un consiliu local transformă sala de sport a unei școli în sală de biliard pentru un afacerist local. Sînt pline buletinele de știri de asemenea abuzuri, deoarece factorii de decizie de la nivelul local – primari, consilieri, chiar directori de școli – nu au cultura juridică necesară pentru a lua decizii legale care să nu fie abuzive. De cele mai multe ori ei judecă prin prizma propriilor interese. Dacă inspectorul școlar, să zicem, nu-i interesat în acordarea diplomelor „Gh. Lazăr”, chiar dacă există un ordin al ministrului cu privire la faptul că el gestionează aceste diplome, deci trebuie să le finalizeze, puțin îi pasă! Directorului de școală nici atît, ca să nu mai vorbim de primar, care n-are nici un interes să dea cîteva milioane de la buget pentru niște distincții al căror înțeles îi scapă.
Era foarte rău să depindă o țară întreagă de un singur om, cum s-a întîmplat în vremea lui Ceaușescu. Dar dacă o comunitate locală, o comună, să zicem, sau o școală, dă peste o asemenea pacoste? Și sînt mii de comunități locale! Poate că Europa va găsi mecanismele instituționale și legislative pentru a evita ca într-una din cele douăzeci și șapte de țări să apară un dictator. Poate că aceste mecanisme vor putea fi copiate pînă la nivel de comună, sau școală. Trebuie să fim optimiști. Constituția europeană încă nici nu există. Asistăm la nașterea unei lumi! Să dea Dumnezeu ca această lume să fie una dreaptă și prosperă, iar România de turtă dulce să se integreze armonios în ea, înainte de a fi mîncată de șobolani! hartă a Europei făcută din aceeași turtă dulce. Membrii Consiliului European, participanți la

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!