Etnotradiții

Ziua începutului de an

• datini, obiceiuri și predicții de Sfîntul Vasile

Data care marchează trecerea într-un An Nou diferă în funcție de perioadele istorice, precum și de spațiul geo-cultural sau etnic. Așa, de pildă, romanii sărbătoreau Anul Nou pe 1 septembrie. Această zi coincide și cu Anul Nou Biblic – Geneza fiind presupusă a se săvîrși în această perioadă. 1 septembrie este, totodată, și ziua în care e plasat începutul Anului Nou Celtic, precum și Anul Nou al Jidovilor.
Fiind consacrată de către o bună parte dintre țările europene drept începutul Anului Nou Civil, data de 1 septembrie s-a menținut pînă cînd romanii au strămutat-o pe 1 martie, un edict care a fost preluat și de către celți, egipteni, traci și alte popoare antice.
Unele obiceiuri, într-un context rito-magic, arhaic-precreștin ori paleo-creștin s-au păstrat pînă astăzi la români și se constituie ca un ceremonial dedicat Anului Nou și care semnifică renașterea, înnnoirea naturii. Mai tîrziu, romanii au strămutat iarăși ziua începutului de an la 1 ianuarie. Fixînd această zi drept ziua începutului de an, lumea creștină a instituit un ciclu ceremonial de zile: Brumalia, Larentalia, Saturnalia, Natalis Invicti Solia, Calendele lui Ianuarie, zile cărora le corespund ritualuri, datini, obiceiuri specifice.
Una dintre aceste datini, care s-a transmis pînă în zilele noastre, este aceea privitoare la neliniștea și, totodată, nerăbdarea fetelor de a ști dinainte dacă nu cumva le va fi sortit să aibă bărbați bețivi și care anume dintre licorile bahice le vor fi plăcute lor, bărbaților; sau, în cazurile cele mai rîvnite, poate că vor da de bărbați care să poftească apă chioară. Pentru aceasta, fetele cu pricina se adună de Sf. Vasile la un gospodar din partea locului. Acesta va umple niște vase cu diferite băuturi: rachiuri, vinuri și apă. Vasele vor fi duse pe prispă, apoi fetele vor alege fiecare cîte unul dintre ele, fără a ști ce conțin, altminteri s-ar buluci cu toatele la cele cu apă, deoarece se crede că ce se va găsi în vasul ales aceea va să le bea bărbatul ursit. Fata care va nimeri vasul cu apă, sigur că nu se va mărita, în nici un caz, cu un bărbat bețiv, ceea ce, de altfel, nu întotdeauna poate fi o fericire, pentru că omul care bea numai apă nu se veselește și-n casa lui ninge și plouă în toate zilele. Cele care vor nimeri vasele cu băuturi voluptoase din prune, care fac bulbuci
savuroși, ori cu băuturi limpezi-rubinii, galben-uleioase ori negru-vîrtoase, din boghițele elixirului vieții, vor avea parte de bărbați cu fețe morcovii, care vor rătăci definitiv drumul spre Rai (așa se zice!).
Fecioarele cu pasiunea ghicitului în belșugul pămîntului adunat în putini din binecuvîntatele rodiri, plăcute unora într-atît de mult încît dau totul pe ele, pînă cînd rămîn numai în cioareci și cămeșă, prefigurează o prețuire exacerbată licorii insipide și fără noimă, neavenita apă care face broaște-n burtă și – la o adică – nu-i chiar așa de bună, nici măcar în cisme!…, de nu-ți mai vine nici măcar să le urezi „la mulți ani!”. (Aurel V. ZGHERAN) – nu-i chiar așa de bună, nici măcar în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!