Ștefan RADU

Cioran – dacă nu mă înșel cumva – spunea că sîntem o nație încremenită în proiect. Pasămite pe asta se bazează și administrația Bacăului, care ne-a înnebunit vreme de trei ani – adică trei sferturi de mandat! – cu declarații despre ce de planuri mărețe „amenință” municipiul nostru. Și ca să-mi intre bine în cap lecția, de sărbători am primit – ca majoritatea familiilor din acest oraș – o scrisoare de la edilul șef în care erau reamintite toate marile succese pe ramură. Nu mă leg – iarăși! – de povestea cu parcările dintre blocuri. O fi înființat prin vreun cartier sutele de locuri de parcare, însă la mine la bloc a desființat vreo 50 și a dat autorizații pentru niște garaje inestetice. Acum, cele 12 garaje obținute de prietenii unora sau altora ocupă cele 50 de foste locuri de parcare. Autoturismele stau claie peste grămadă pe spațiile verzi, pe trotuare sau pe unde apucă bieții plătitori de taxe și impozite să se refugieze cu mașinile din calea marilor proiecte progresiste ale administrației locale…
Ar mai fi și povestea cu mizeria lăsată de cîinii de companie pe toate trotuarele și pajiștile de prin cartiere. Cu mare tam-tam se anunța, mai an, sancționarea stăpînilor care nu consideră necesar să curețe scîrna lăsată de javre peste tot locul. Ați mai auzit ceva despre acest program? Ați văzut vreun iubitor de animale cu lopățica, fărașul și măturica după el? Mai deunăzi, un cățeluș simpatic „uda” un copăcel din fața Primăriei! Nici agenții de pază, nici vreun funcționar nu a reacționat. La urma urmei, animalul își exprima succint părerea personală despre programele în care a încremenit orașul.

Și ca să nu se spună că mă leg doar de amănunte, amintesc o altă propunere interesantă: un azil de noapte pentru cei fără adăpost. Oricît de darnici și miloși ar fi băcăuanii, cu cîțiva lei care-i dai unui cerșetor nu rezolvi problema. De aceea există autorități: ele trebuie să identifice cauzele, resursele necesare și să întreprindă ceva concret. Adesea, seara, în holul blocului meu, mai ales acum, iarna, se refugiază o bătrînă cerșetoare. Miroase îngrozitor, pentru că nu a mai făcut un duș de pe vremea lui Dej, hainele îi sînt pline de excremente și cred că este o „crescătorie” abulantă de păduchi. Cum să reacționezi în fața unui asemenea caz? Pui interfon și încui holul seara? Murdară și bolnavă psihic, acea femeie poate muri în frig. Așa cum este, rămîne un suflet lăsat de Dumnezeu. E drept că nu votează, însă asta nu justifică indiferența administrației față de asemenea cazuri. Cînd în urmă cu vreo doi ani am auzit că se va organiza un azil de noapte am spus că pentru așa ceva merită să plătești cîțiva lei în plus la taxele locale. Numai că după primul moment de entuziasm și după prezentarea proiectului cu pricina au început motivațiile pentru neîndeplinirea promisiunilor. Ba că nu e spațiu, ba că e nevoie de nu știu ce aprobări… Mă gîndesc la cazărmile dezafectate din marginea Bacăului. Acolo sînt și dormitoare, și cantine, și dotări, și infirmerie… Cu o bidinea și multă bunăvoință s-ar organiza un azil. Ba chiar li s-ar da de lucru unor asociații umanitare care trăiesc doar din subvenții. Acum ar avea ceva concret de făcut: organizarea – într-unul dintre spațiile amintite – și punerea în funcțiune a mult discutatului azil.
Tot compunînd proiecte pe hîrtie, administrația nu depășește stadiul de gargară politică. Poate ar fi mai util – și electoral – dacă s-ar rezuma la două, trei probleme și le-ar rezolva pînă la capăt. Altfel, mapele frumoase – și costisitoare – care au ajuns la presă pentru a informa doar despre bunele intenții vor folosi pentru ca oamenii fără adăpost să se culcușească pe sub scările blocurilor. Cam puțin pentru un municipiu cu pretenții europene… Helvetica-R rezuma la două, trei probleme și le-ar rezolva pînă la capăt. Altfel, mapele frumoase – și costisitoare – ca

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!