„Urechea electronică” i-a schimbat viața unei fetițe din Fărăoani

Testarea auzului la sugari și la copiii mici este foarte dificilă din cauza posibilității reduse de cooperare. Familia Roca și-a dat seama că mezina familiei nu mai aude pe cînd aceasta avea puțin peste doi ani. Acum are șapte ani și, cînd ar trebui să învețe alfabetul, să scrie și să citească, ea abia învață să vorbească. La vîrsta de șapte luni, Bianca a făcut bronșită, urmată de otită purulentă, și i s-a administrat gentamicină injectabilă. „învățase să zică mama, tata, apa, cuțu și alte cîteva cuvinte, după care a stagnat. Ba mai mult, am observat că nici nu mai reacționa la zgomote, sunete”, a spus mama fetiței, Veronica Roca. După această constatare a început calvarul familiei Roca. Au urmat vizite la specialiști în O.R.L la Bacău și Iași. Verdictul a scos din minți familia. Fetița surzise, iar viitorul ei se anunța sumbru. De la Iași, familia a primit răspuns că numai un implant cohlear i-ar putea reda Biancăi o viață normală. Nedorind să se resemneze cu gîndul că fetița lor avea să crească cu acest handicap și că nu va putea să aibă astfel o viață normală, familia s-a dat peste cap să facă rost de cei 20 de mii de euro, necesari implantului. Norocul le-a surîs și cîteva persoane, care au dorit să rămînă în anonimat, au strîns banii atît de necesari pentru ca Bianca să devină un copil normal. Imediat ce familia a fost anunțată că s-au strîns banii pentru intervenție, Bianca, împreună cu mama sa, s-au deplasat imediat la Iași, unde un specialist în O.R.L din cadrul Spitalului de Recuperare le aștepta. Sînt doi ani de cînd Bianca a suportat implantul și de atunci face recuperare permanent, adică, acum, la vîrsta de șapte ani, învață să vorbească, învață semnificația și valoarea sunetelor. Veronica și Bianca fac naveta, la Bacău, de trei ori pe săptămînă pentru logopedie. „Aude numai cu urechea în care i s-a făcut implantul, recuperarea este grea, dar rezultatele se văd. Sînt extrem de mulțumită și încurajez pe toți părinții care au copii cu astfel de probleme, să apeleze la implantul cohlear. Știu că banii reprezintă pentru mulți o problemă, nici pentru noi n-a fost ușor, dar rezultatele pot schimba, în bine, viața copilului, a spus mama fetiței, Veronica Roca.

Șansa de a auzi din nou

Șansa la o viață normală a persoanelor cu deficiențe ale aparatului auditiv o dă deja mult promovatul implant cohlear. Acesta presupune o adevărată muncă de echipă: ORL-ist, audioprotezist, logoped, psiholog; însă o mare responsabilitate și implicare revine familiei.
Implantul cohlear presupune un aparat electronic montat în urechea internă și este activat după șase săptămîni de la intervenție. Urechea electronică mai presupune și o componentă externă reprezentată de un procesor vocal, care are rolul de a transmite impulsurile electrice modulate procesorului intern și de aici nervului auditiv. Reabilitarea completă a vorbirii și auzului necesită de la doi pînă la șase ani. Implantul se realizează în doar cîteva spitale din țară, cum ar fi Iași, Cluj, București și numai operația costă 20 de mii de euro, după care mai sînt necesari alți bani pentru recuperare și tratament. Cei mai indicați pacienți sînt copiii, deoarece” șansele de reușită la persoanele în vîrstă sau, în general, la cei care au avut o perioadă de surditate profundă mai lungă, implantul va aduce un beneficiu mult mai mic”, a spus doctorul Robert Coniac, medic orelist în cadrul Spitalului Județean Bacău. „Copiii se nasc surzi fie pe fond genetic, fie din cauze determinate de bolile mamei pe timpul sarcinii. Boli ca rujeolă, rubeolă, chiar și o banală gripă intervin foarte dur în dezvoltarea fătului. Mai sînt cazuri de copii care surzesc în timp, cea mai frecventă cauză este viroza, care atacă nervul acustic.”, a declarat medicul, specialist în O.R.L, Marius Antohi. în Bacău sînt cazuri de copii care au surzit la doar cîțiva ani de viață. Motivul îl constituie, se pare, tratamentele cu gentamicină, neomicină, kanamicina și streptomicină. Aceste medicamente fac parte din categoria ototoxice și afectează auzul și echilibrul. ” Eficiența lor în tratarea bolilor ce pun în pericol viața poate precumpăni asupra riscurilor, dar eu personal mă gîndesc de două-trei ori dacă să prescriu un tratament cu unul din aceste medicamente sau nu”, a spus doctorul orelist, Robert Coniac. Ministerul Sănătății alocă spitalelor, care efectuează astfel de operații, sume pentru trei-patru cazuri, pe listele de așteptare ale medicilor sînt zeci și sute de cazuri. (Doina TIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!