Deținuții din Bacău l-au rugat pe Eminescu să îi „judece”

Poezii, cîntece, o dramatizare a poemului „Luceafărul”, lumînări aprinse, fundal sonor. Toate acestea pentru a-l omagia pe Eminescu, și nu oriunde, ci la Penitenciarul de Maximă Siguranță din Bacău. Conducerea instituției ne-a spus că la spectacol au participat deținuți, femei și bărbați, cu tot felul de condamnări. „Chiar am fost de acord să participe deținuți cu tot soiul de condamnări, din diferite regimuri de detenție. Spectacolul a fost organizat de cei pe care natura i-a înzestrat cu talent. Trebuie să vă spun că poeziile au fost învățate în cinci zile”, a spus Valeriu Ștefănescu, purtător de cuvînt al Penitenciarului Bacău. De părere că printre deținuți se află și unii care iubesc arta este și Anton Doboș, directorul închisorii. „Participarea la acest spectacol demonstrează fondul bun pe care mulți îl au și asta e o dovadă că mulți se vor reintegra în societate, după ce se vor elibera. Avem satisfacția că efortul nostru nu este inutil”, susține directorul Doboș.

„Oricine poate ajunge aici!”

Eugen Prigoreanu, unul dintre condamnații care au evoluat pe scena închisorii, era de departe, cel mai impresionat de „moment”. Acesta, la sfîrșitul spectacolului, ne-a mărturisit că este ziua sa de naștere. Ne-a spus că împlinește 39 de ani și că mai are de ispășit un an de detenție. „Oricine poate ajunge aici! Iubesc poezia și tot ce e frumos! Toți greșim în viață, dar tot oameni rămînem!”, crede acesta. Omul susține că nu a omorît pe nimeni, nu a violat și un a tîlhărit pe nimeni. L-am întrebat, atunci, care este motivul pentru care să află dincolo de gratii. Omul ne-a zis doar că a fost parașutist la o unitate militară din Buzău și că a fost, „cîndva, la locul nepotrivit”. Deoarece era ziua lui, ne-am lăsat convinși să îi facem „un cadou”, Ceea ce și-a dorit deținutul a fost să îi transmită Luanei, fiicei sale, prin noi, un „Te iubesc!”. Cătălin Azoiței, un alt deținut care a recitat minute bune din Eminescu, a recunoscut că îi este greu să vorbească cu noi, deoarece ani buni a fost ziarist la un cotidian din Iași. „în ’98 am fost chiar în acest penitenciar să fac un reportaj. Atunci, nici prin cap nu mi-a trecut că voi fi vreodată condamnat și voi sta ani buni după gratiile închisorii din Bacău. Dar asta e viața!”, a concluzionat Azoiței. Gheorghe Șiberescu, un alt deținut, a recunoscut că a participat mereu la spectacolele organizate în penitenciar, deoarece poezia este o mare pasiune a sa. Ca să ne convingă, el ne-a zis că a absolvit Școala Populară de Artă și că, înainte de a fi condamnat, a recitat poezii în tot felul de spectacole. Pentru a ne demonstra că Eminescu poate fi omagiat și dincolo de gratii, deținuții au cîntat într-un glas: „De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece!”, melodia regretaților Doina și Ion Aldea Teodorovici. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!