Calendar etno

… Dacă ursul își vede umbra!

• luna februarie – „cu zile mai lungi, cu soare mai tare”

Februarie este ultima lună de iarnă. Toți stau cu gîndul la minunatele zile de primăvară. Bolile (virozele, mai ales) încă mai dau tîrcoale organismelor slăbite de iarnă. Ion Dragoslav își amintea cum se tratau, pe vremuri, oamenii bolnavi, cei atinși de viruși: „La noi în casă n-a intrat doftorul niciodată. Nu-i vorbă, că pe vremea aceea, vai de lume ce doftori mai erau prin târgul nostru”.
Cine-i oblojea, totuși, pe oameni?
„Năzdrăvan era tata – scrie același cronicar al timpului său – dar nici mama nu se da mai pe jos. Tata, mai cu seamă, era minunat de tot. Cu cele două degete de la mâna dreaptă, căuta de gâlci, de deochi; când săream, noaptea, prin somn, ne făcea cruce pe frunte, pe piept și la încheieturi, cu usturoi împuns cu acul. Ne descânta de tuse, de spăriet, ne afuma cu peri de urs când ne mușca vreun câine, și ne făcea tot felul de leacuri și ne doftorea când ne tăiam sau ne frigeam de pirostriile și ceaunul fierbinte”.
Meteorologia „poporană practică” pune zilele de la începutul lunii acesteia ca semne de orientare în mersul vremurilor de iarnă câtă mai este; de aceea la 2 februarie, la Stretenie, „dacă e zi cu soare (ursul își vede umbra), va mai dăinui iarna încă 40 de zile”!!!
La 11 februarie – „Ziua Vlașilor” sau „Ziua Păsărilor”, se face colivă și se dă în grădină păsărilor „să nu mănânce recoltele viitoare”. Dacă „până în 15 (Onisim) vremea va fi geroasă, se prevestește încă iarnă grea”. Din „24 februarie până la 1 martie se ține sărbătoarea Dragobetelor”.
în februarie, ziua are 11 ore, iar noaptea – 13.

Proverbele lunii

– Iisus: „E mai dulce să dai, decât să primești”!
– Voltaire: „Toată judecata bărbaților nu valorează cât un sentiment al femeii!”
– Chamfort: „Călătoria vine după iubire, ca fumul după flacără”
– Schiller: „Sufletele mari îndură totul în tăcere”

Rețeta culinară a lunii

Crap pe varză: se ia un crap de 1 – 1,5 kg. Se curăță de solzi, apoi se spală repede în două ape. (Peștele nu se lasă prea mult în apă, pentru că se riscă să-și piardă gustul). Carnea se freacă cu puțină sare și se crestează/porționează după preferințe. După aceste preparative se ia varză acră care se toarnă peste uleiul încins într-o cratiță potrivită. Se călește pe jumătate. Se adaugă, apoi, două – trei roșii, cîteva boabe de piper și un ardei gras, tăiat felii. Se amestecă totul bine, apoi se așează crapul deasupra, după care vasul se dă la cuptor, avînd grijă ca din cînd în cînd să fie stropit cu zeamă lăsată de varză. Cînd peștele s-a muiat, este scos din cuptor și-l lăsăm să se răcească, servindu-l la masă după 3 – 4 ore. Poftă bună! (Selecție și prezentare de Eugen ȘENDREA) Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!