Circuitul sărăciei în conturile bancare

Ștefan RADU

O zicală românească spune: „Eu domn, tu domn, cine mai pune făina în sac?!” Dincolo de ironia din subtext, vorbele astea – preluate și de Ion Creangă, într-o povestire – par a concentra o întreagă filozofie a lumii moderne. întotdeauna și în tot locul a fost nevoie de oameni săraci, de indivizi aduși în situația de a accepta orice ocupație pentru a supraviețui. Imaginați-vă o lume numai cu oameni bogați. Ar trebui să-și facă singuri mîncare, să-și măture curțile, să-și zugăvească și să-și igienizeze casele, să aibă grijă de proprii muribunzi și să se ocupe de salubrizarea comunităților în care viețuiesc. Și-apoi cum ar mai desfășura activități filantropice nu știu ce miliardar mare iubitor de Africa?! Sărăcia – la nivel individual și comunitar – are rostul ei foarte important în dezvoltarea societății umane. Completează – trist – imaginea prea adesea edulcorată a lumii moderne. în plus, contrar multor păreri, dinamizează procesele sociale, economice și politice. Pus în fața unor asemenea situații, individul – indiferent de pregătire lui – este capabil de eforturi inimaginabile pentru a ieși din sărăcie. Avem exemplul a milioane de români care, după 1989, au plecat în Vestul dezvoltat și bogat pentru a-și depăși condițiile materiale. Au lăsat soții, copii, părinți, s-au adăpostit în colibe de cartoane pe la periferiile marilor metropole, au îngrijit bătrîni, au muncit zi lumină pe șantiere și la docuri, de multe ori au înghițit umilințe pe care acasă nu le-ar fi acceptat și astăzi au ajuns la liman. Și-au organizat o altă viață, mai îndestulătoare, pe meleaguri străine sau în țară. Sărăcia de-acum un deceniu le-a alimentat dorința de a reuși. Am discutat cu unii dintre ei. Toți mi-au spus că nu ar mai relua experiențele de care acum se jenează. Deja gîndirea lor, percepția asupra vieții, standardul impus îi îndepărtează de ceea ce altădată li se părea normal.
La fel au evoluat și marile comunități, chiar țările, în ansamblul lor. Imediat după război, austriecii erau în situația de a mînca și coaja de pe copaci. Primele fonduri externe oferite lor au fost destinate desființării toaletelor din grădină. Apoi au făcut drumuri, autostrăzi, aeroporturi… Astăzi angajează români pentru munca în construcții și pentru îngrijirea bătrînilor bolnavi cronici. în anii ’80, în Grecia am văzut căruțe trase de măgari, drumuri desfundate și imense terenuri virane. Acum, întreaga Eladă pare o nesfîrșită stațiune turistică. în camerele hotelurilor luxoase am întîlnit cameriste din județul Vaslui, la restaurante, în bucătării, muncesc pe rupte tineri din Tulcea, iar la agențiile pentru închirierea autoturismelor am dat peste sibieni care de cinci-șase ani nu-și mai văzuseră familiile. Din ce în ce mai puțini greci, nemți, italieni sau francezi sînt dispuși să-și rupă oasele la munci grele (din punct de vedere fizic) sau să se implice în activități considerate „murdare”. Au atins – unii – un punct al bunăstării în care cred că nu se mai justifică efortul brut. Au înțeles că există destui săraci în lumea asta gata să muncească – ieftin și mult – în locul lor. Uneori mă gîndesc la posibilitatea că sărăcia din România a fost unul dintre atuurile aderării noastre la Uniunea Europeană. S-or fi săturat occidentalii să tot importe mînă de lucru de prin fostele colonii… Au dorit să aibă proprii lor săraci. Estul Europei prin asta excelează. O vreme vom fi comoara din care se alimentează bogățiile acestei lumi. Cînd vom deveni și noi mai înstăriți, alții ne vor lua locul. Pericolul cel mare se profilează deja: ce va face comunitatea miliardarilor din lumea asta cînd toți ne vom pierde motivația pentru munca brută? Asia deja a crescut mai mult decît ne imaginam. Iar Africa abia dacă am descoperit-o. Către ce se îndreaptă lumea asta în care echilibrul depinde, în aceeași măsură, de bogați și de săraci? Nici unii, nici alții nu pot să dispară decît dacă vom accepta un scenariu utopic și distrugător. De cînd lumea au trăit împreună și vor dispărea împreună cu lumea…ează. O vreme

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!