Legile prăpădului

Ștefan RADU

Mult trîmbițata calitate a românilor de a se adapta la orice situație începe să devină un mare dezavantaj național. Ani la rînd, ne-am descurcat fiecare cum am putut. Era mic salariul la uzină? Adăugai un ciubuc, ceva acolo, mai încropeai o antenă sau o săniuță din materialele din secție, o vindeai la un vecin și completai de-o bere. Sau te apucai de făcut piulițe antifurt pe care le vindeai cu setul… Apărea o lege care te încurca în intențiile tale? Nici o problemă! Cîți băcăuani au luat autorizații pentru a-și dărîma pereții prin apartamente? Sau cîte proiecte s-au întocmit pentru construirea unor balcoane la parter? Văd că, mai nou, dacă ești băiat deștept și ai trecere la Primărie, ți se dă voie să construiești fel de fel de extensii la blocurile existente. Pe stradă la mine se muncește din greu pentru a adăuga unei locuințe de la bloc o construcție de vreo 50-60 de metri pătrați! Ne descurcăm! Acesta a fost (și încă mai este, pe ici, pe colo…) cel mai folosit verb din viața de zi cu zi în vreme de tranziție. în magazinele auto se vînd becuri halogen pe care scrie ca sînt interzise în Uniunea Europeană, însă Poliția se face că nu vede mașinile cu faruri „paralizante”. Cînd cunoști pe cine trebuie și ai nesimțirea de a refuza să te supui normelor generale orice „belea” se rezolvă. Așa ne-am obișnuit să trăim. Vorbeam cu un tînăr întreprinzător și acesta spunea că secretul marilor afaceri este să te adaptezi sistemului. De ce să te opui curentului cînd toată lumea dă șpagă și trăiește bine?

Iată, însă, că timpurile încep să se schimbe. Au venit peste noi normele europene. Sîntem monitorizați, clipă de clipă, cum aplicăm aceste legi ale Uniunii. Dintr-o dată nu mai ai cu cine să te înțelegi. Descoperim că fără autorizații în regulă, fără dotări tehnologice standardizate, fără proceduri acceptate oriunde în lume nu mai putem să ne „adaptăm” la sistem. Ciobanii sînt puși pe drumuri pentru a declara cum fac ei telemeaua în casă. Căruțașii sînt scoși „în decor” fără multe explicații și fără vreun sprijin pentru a intra în rînd cu noile norme. Țuica a ajuns un lux, iar posesia de cazane devine similară cu ascunderea armei adusă de bunicu’ la întoarcerea din război! în zece ani de negocieri cu Uniunea, politicienii noștri nu au avut răgazul (și nici decența) de a explica oamenilor ce îi așteaptă. Am fi avut timp să ne punem viața în ordine fără „cutremurele” de-acum… Nici în acest moment nu observăm vreo reacție de bun simț din partea autorităților. Peste tot auzim amenințări la adresa celor care, peste noapte, trebuie să se metamorfozeze în occidentali sadea. N-aud să se discute despre campanii „în teritoriu”, unde funcționarii de la ghișee să meargă din poartă în poartă, din ușă în ușă și să stea de vorbă cu noi, cei care le plătim lefurile. Să ne explice cum să ieșim din starea de infractori. Și aș mai vrea să știu ce eforturi (materiale, logistice, tehnologice) face Statul pentru a asigura urgenta schimbare la față a țării. Pentru că atunci cînd ordoni ceva ești obligat să asiguri toate condițiile pentru îndeplinirea corectă a ordinului. în caz contrar, toate aceste legi menite să modernizeze România și să o aducă în rîndul suratelor europene vor avea un efect dezastruos. întregi categorii profesionale vor fi în situația de a dispărea, serviciile sociale vor fi afectate de lipsa capacităților necesare acoperirii cererii, corupția și contrabanda vor deveni singurele moduri de supraviețuire individuală, iar conflictul dintre Stat și cetățean va atinge cote explozive. Prăpădul poate fi evitat doar dacă guvernanții se trezesc la realitate. Helvetica-R dardizate, fără proceduri acceptate oriunde în lume nu mai putem să ne „adaptăm” la sistem. Ciobanii

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!