Băcăuanii duc tradițiile de înmormîntare și în Uniunea Europeană

UE scumpește înmormîntările, morții vor trebui puși în sicrie ecologice, iar priveghiul se va face numai în capele autorizate. Toată lumea a auzit aceste prevederi care ne-ar fi fost impuse de UE. Ei, bine, uitați-le, pentru că nu sînt decît un mit. La finele anului trecut, presa națională le aducea românilor o veste tragică: vor trebui să renunțe la ritualurile de înmormîntare moștenite din moși-strămoși, pentru că Uniunea Europeană ne va impune norme și în acest domeniu. Printre aceste prevederi referitoare la grosimea sicrielor, la dotarea acestora cu epurator ecologic, îmbrăcarea morților cu haine biodegradabile sau interzicerea priveghiului acasă în favoarea capelelor autorizate. Numai că, nimic din toate acestea nu e adevărat. Totul e doar un mit, european, ce-i drept, dar mit.
Problema reglementării înmormîntărilor de către Uniunea Europeană nu a apărut doar în România. Anul trecut, două ziare britanice – The Times și Daily Telegraph – publicau pe 10 aprilie o știre-bombă: Bruxelles-ul pregătește reglementări dure la adresa înmormîntărilor tradiționale irlandeze. După aproape trei săptămîni de la apariția știrii, Reprezentanța Comisiei Europene în Anglia a dezmințit informația și a precizat că UE nu dorește să emită nici un fel de norme de înmormîntare. Singura directivă UE care s-ar fi putut interpreta în acest sens este directiva 98/8/EC, care datează din 1998 și se referă la produsele chimice dăunătoare. Astfel, UE a publicat o listă cu substanțele neacceptate din cauza efectelor negative asupra mediului și sănătății oamenilor și animalelor. „Comisia a decis ca substanțele folosite la îmbălsămare să fie incluse pe o listă de priorități care va fi evaluată de autoritățile statelor membre din 2010”, se arată în răspunsul Reprezentanței Comisiei Europene în Anglia, care mai precizează că îmbălsămările pot continu ca și pînă acum, iar statele pot cere aplicarea unor excepții pentru substanțele folosite la îmbălsămare.

La Onești, Primăria a luat-o înaintea Europei

Deși toată lumea dădea ca sigure aplicarea normelor UE referitoare la înmormîntări de la 1 ianuarie 2007, nici la Bacău și nici la Onești nu se știe de existența unor acte normative care să fi fost publicate în Monitorul Oficial pe această temă. „Noi nu interzicem cortegiile funerare decît în măsura în care pot afecta circulația prin oraș”, ne-a declarat Ovidiu Popovici, secretarul municipiului Bacău, care nu știe de existența unor prevederi referitoare la interzicerea înmormîntărilor tradiționale. Nici primarul Oneștiului, Emil Lemnaru, nu știe de vreo lege care să interzică ritualurile de înmormîntare tradițională, însă în municipiul de pe Trotuș de ani buni sînt interzise cortegiile funebre, iar priveghiul se face la capelă. „Noi am adoptat aceste prevederi cu cinci ani în urmă fără să fie vreo lege pe tema aceasta. Am discutat cu toți preoții – și ortodocși și catolici – această chestiune și am căzut de acord să nu permitem cortegiile funerare prin oraș, mai ales că distanța pînă la cimitir este destul de mare” – a mai spus Lemnaru.

Tradiția rămîne tradiție, indiferent de legislație

Preoții băcăuani nu concep intervenții în tradițiile împămîntenite din moș-strămoși cu privire la ritualul de înmormîntare. „Indiferent dacă se vor lua hotărîri locale sau naționale pentru interzicerea cortegiilor funerare, Biserica își va păstra tradițiile, oficiind slujba înmormîntării și respectînd cele 12 opriri cu Evangheliile, care trebuie citite”, ne-a declarat preotul Constantin Tomozei, parohul bisericii „Precista” din Bacău. Conștienți că o deplasare de la sfîntul lăcaș la cimitir poate crea probleme în trafic, preoții susțin că tipicul bisericesc trebuie și poate fi respectat, în cazul orașului, și pe areale restrînse, fără a mai purta trupul neînsuflețit prin toate locurile unde acesta a trăit. „Opririle din loc în loc pentru citirea rugăciunilor de înmormîntare se pot face și în spații mai restrînse. în cazul nostru, de exemplu, la biserica Precista, se citesc Evangheliile de la capelă pînă la poarta bisericii și dela intrarea în cimitir pînă la locul de odihnă veșnică a răposatului”, a mai spus preotul Tomozei.

Capela sau casa?

Marea problemă pare a fi locul în care este ținut trupul celui mort. Dacă la oraș, preoții recomandă capela bisericii de parohie, unde există condițiile necesare, la țară, lucrurile stau cu totul altfel. „Nu e nici o problemă în orașe. Credincioșii s-au obișnuit cu capelele mortuare. Aproape toate bisericile dețin asemenea spații special amenajate, necesare inclusiv pentru a evita eventualele neplăceri ce pot apărea acasă”, a explicat preotul Constantin Tomozei. în mediul rural, atît drumul făcut pe ulițele satului, cît și ținutul acasă au sînt mai mult decît simple cutume. „La țară, morții sînt ținuți numai acasă. Chiar și cei fără casă sînt ținuți de o familie mai generoasă, care se oferă să fie gazdă pentru cîteva zile. Ideea este că oamenii consideră important ca cel răposat să fie scos din casa lui, acolo unde a trăit și unde a lăsat ceva în urmă. E foarte greu să-i convingi să folosească o capelă. Iar mersul prin sat este obligatoriu. Sînt legi nescrise, vechi de cînd lumea, pe care credincioșii le respectă cu sfințenie”, ne-a declarat preotul Marin Racoviță, din Valea Seacă. (Răzvan BIBIRE, Constantin GHERASIM)le neacceptate din cauza efectelor

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!