Scriitori băcăuani își fac loc cu greu pe piața cărții

Despre scriitorii băcăuani se știu puține lucruri. întrebați în școli sau universități, tinerii abia pot enumera cîteva nume, dintre care nu lipsesc Bacovia și Alecsandri. Plus încă vreo două, scăpate din cultura generală acumulată și asimilată, mai mult întîmplător, din revistele de specialitate, gen „Ateneu”, „Vitraliu” ori „13 Plus”. Librăriile din oraș nu afișează la vitrine și nu se înghesuie să vîndă scrierile condeierilor locali. Fără spirit negustoresc, fără interes de a constitui cap de afiș în librării, scriitorii par a fi mulțumiți cu propriile referințe sau cele făcute, contra-schimb, de colegii de breaslă. „De ce nu există cărți ale scriitorilor băcăuani în librării? Este o treabă ce ține de politica de difuzare a cărților. Editarea și vînzarea unei cărți nu mai este de multă vreme o afacere. Pare stînjenitor ca tu, în calitate de autor, să te duci să-ți vinzi carte. Mergînd prin librării ca scriitor, am fost pus uneori în fața unor situații delicate. Scriitorii nu se pricep la negustorie”, a afirmat Calistrat Costin, președintele filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România. Cu alte cuvinte, în opinia sa, se resimte lipsa unui specialist care să facă tranziția între editură și librărie. „Cred că lipsește un manager în probleme de difuzare a cărților. Lumea e atrasă de cîștiguri rapide, imediate, însă cartea nu aduce un astfel de cîștig”, a mai spus președintele Costin.
Se pare că lipsa unui manager nu este singura deficiență din universul literar băcăuan. Există și altele, poate chiar mai grave. Cel puțin în opinia dramaturgului Viorel Savin. „Nu toate cărțile care apar sînt cărți de valoare. Din perspectiva valorii, răspunsul este dezastruos. Există mulți Mecena, oameni de bună credință care vor să sprijine cultura, dar nefiind oameni de cultură și nefiind consiliați cum trebuie, susțin apariția a tot felul de indivizu care vor să pară mari, hipnotizați de mitul creatorului. Au cîte 10-15 cărți din care nu va rămîne nici măcar o broșură. Apar multe cărți proaste”, a explicat Viorel Savin. După părerea sa, pentru a se evita astfel de situații cel mai indicat ar fi ca „Mecena” din Bacău să accepte sfatul specialiștilor în domeniu literar existenți în oraș. „Am făcut o chemare față de oamenii de afaceri, prin care filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România își exprimă disponibilitatea de a desfășura consiliere în domeniu literar. Este păcat să cheltuie sudoarea lor pentru o carte proastă! Sînt oameni care pot referi asupra valorii intrinseci a unui volum, precum Constantin Călin, Vasile Spiridon sau Petru Isachi. Și mulți alții”, a adăugat dramaturgul Savin.
Una dintre puținele librării centrale care se implică în promovarea autorilor locali este „Glissando”, acolo unde pot fi frunzărite ediții purtînd semnătura unor scriitori băcăuani. în opinia librarilor lipsa cărților autohtone se datorează birocrației. „Nu e problema că autorii băcăuani nu s-ar căuta. Marea problemă este că editurile nu-și asumă vînzarea unei cărți. De cele mai multe ori autorul plătește apariția cărții, primește tot tirajul și trebuie să se descurce. Iar în librării nu poate fi vîndut fără acte în regulă. E o chestiune de birocrație, de contabilitate”, ne-a explicat unul dintre librarii de la „Glissando”. Așa că, dacă doriți să cumpărați ori să citiți un scriitor băcăuan nu vă rămîne decît să-l contactați (dacă mai trăiește), iar dacă nu să-l împrumutați de la bibliotecă. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!