Universitatea Cambridge o vrea

De-a lungul anilor ai urmat o linie ascendentă a succesului. Cărui fapt se datorează reușitele tale?
într-adevăr, rezultatele confirmă o evoluție ascendentă. Am început însă ca toti ceilalți, de la zero. O motivație puternică, o voință de fier și, aș putea spune fără modestie inutilă, o inteligență nativă. Mi-au format mentalitatea de învingătoare și, implicit, acest lanț al reușitelor. Pentru că mi-am stabilit obiective realiste și am muncit mult să le ating, am constatat că nici un sacrificiu nu e prea mare într-o competiție pe care vreau și știu că o pot cîștiga.

Se știe despre tine că ești o elevă extravagantă, atipică, ieși în oraș cu prietenii, mergi la petreceri, faci sport, dar în același timp ești șefă de promoție și olimpică internațională. Ziua ta are mai mult de 24 de ore?
Are tot 24 de ore, doar că sînt ceva mai bine organizate. Am încetat de mult să mă mai lamentez că ‘nu am timp’. Timp este pentru orice, depinde cum știi să îl imparți și să profiți de fiecare minut. Și pentru că știu cum să îl calculez, ziua devine mult mai plină, productivă și frumoasă. Apoi, nu aș fi putut fi nici olimpică internaționala, nici șefă de promoție, fără ajutorul și susținerea prietenilor, a celor care au ocupat un loc fundamental în tot ceea ce am realizat. Și tocmai din acest motiv, toată această muncă asidua pentru olimpiade nu a fost niciodată o manifestare a unor frustrări din alte planuri, ci doar o completare a unui ego multilateral. în plus, sportul este pentru mine o modalitate de detensionare și de menținere fizică și poate singurul lucru cu adevarăt util pe care îl fac pentru sănătatea mea. Deși, de multe ori am renunțat la orele de somn pentru olimpiadă și acum, pentru bacalaureat. Totuși, știu că, paradoxal, nu mai pot da înapoi și nu aș renunța la felul ăsta de viață pentru nimic în lume. E un ritm alert care mă obosește, dar care mă și fascinează. Sînt dependentă de stres; așa am fost mereu și dacă aș dormi 6-8 ore pe noapte, nu aș mai fi eu, nu aș mai fi aceeași…

Ce te-a determinat să iși dorești să pleci în străinătate la studii? Care sînt planurile de viitor ale unei latiniste? Spre ce carieră te îndrepți?
Am avut ocazia să o vizitez de mai multe ori Anglia și contactul direct cu comunitatea britanică m-a maturizat foarte mult și mi-a deschis noi perspective. Am reușit să vizitez și marile universități: Cambridge, Oxford, University College London s.a. Am fost la așa numitele open-days, zile specifice într-un an cînd se prezintă universitatea eventualilor aplicanți. Și de cinci ani îmi doresc să plec la Cambridge, a fost locul care m-a fascinat, universitatea la care am visat să fiu studentă, orașul în care mi-am dorit să-mi petrec următorii cel puțin patru ani. Planurile de viitor se rezumă la o noua perioadă în viața mea, la un efort mult mai mare decît pînă acum, pentru că trebuie să pornesc iar de la zero, într-o lume total nouă. în ceea ce privește planurile mai îndepărtate, mă gîndesc la două variante deocamdată: cariera diplomatică, care mă tentează prin mediul în care lucrezi, statutul pe care ți-l oferă și nivelul solicitant de lucru și cea universitară, care ar reprezenta o continuă provocare și, cred eu, mi-ar oferi satisfacții foarte mari.

Pentru cei ce aspiră să urmeze o facultate în străinătate, care sînt cerințele ce trebuiesc îndeplinite pentru a putea candida? Cît de exigenți sînt în alegerea viitorilor studenți?
Pentru a urma cursurile unei universități din SUA este necesară susținerea unor examene specifice, care ar echivala cu un fel de bacalaureat: SAT I, la matematică și la engleză; SAT II, la trei probe la alegere dintr-o lista propusa de ei și TOEFL, testul de limba engleză. Și asta, pe lîngă foarte multe formulare de aplicație, recomandări și eseuri. Pentru aplicanții în Marea Britanie există un formular-tip care trebuie completat și trimis apoi fiecărei universități. Dar aici, rolul principal în selectarea viitorilor studenți îl au interviurile. Spre exemplu, numai la Cambridge, am avut un examen scris și trei interviuri, cu cîte doi profesori universitari fiecare. Sînt mai ales interesați nu de ce ai făcut pînă atunci, de un curriculum vitae impresionant, ci de ce ai putea să faci de acum încolo, îi interesează potențialul academic și încearcă să-și dea seama dacă pot să lucreze cu tine la un nivel performant, dacă ai face față la așa ceva, sau nu. Și asta, indiferent de ce rezultate fabuloase ai avut în liceu, care au și ele o pondere, dar mult mai mică decît ne-am imagina. Vor să vadă interesul pentru cursul ales, și aici e foarte important să le demonstrezi ce te motivează și în ce fel îți imaginezi că vei evolua, să le arăți cum s-a manifestat pasiunea ta pînă acum și cum crezi că poți progresa de-a lungul anilor de facultate. Și, în plus, e vorba de motivarea alegerii: de ce cursul respectiv la universitatea respectivă? Ca aplicant, e cea mai importantă întrebare cu care te confrunți, pentru că iți dă posibilitatea să le arăți că ai analizat îndeaproape ceea ce oferă universitatea și, în urma acestui proces, ți-ai dat seama că ai fi un student care s-ar integra de minune în campusul lor.

Prin ce diferă învățămîntul din străintate față de cel din țară? Și de ce nu rămîi în România, crezi că în momentul de față nu ți se oferă șansa de a excela? De ce crezi că asistăm la o migrație a intelectualilor și nu numai?
Posibilitatea de a excela ți se oferă în orice context, oriunde. Problema e că universitățile din vest ca și cele din SUA investesc în creiere, în eventuali studenți performanți. Dau burse uriașe studenților pe care îi consideră viitorul societății lor. De cînd am avut ocazia să călătoresc, să ies din țară și să văd ce oferă alte state, din mai multe puncte de vedere, și intelectual și financiar și chiar social, mi-am dat seama ca vreau într-adevăr să plec. în primul rînd că este o concurența uluitoare și eu am fost mereu depedenentă de competiție, de lupta cu mine și cu ceilalți. în al doilea rînd, sistemul de învățamînt, și mă refer doar la cel universitar, m-a atras prin stilul în care este abordat. Cursurile se desfășoară în grupe mici, la mese rotunde, maxim 10-12 cursuri pe săptămînă, la care nu ești obligat să participi. în plus, m-au fascinat profesorii cu care am avut interviuri, incredibil de deștepți, cu o cultură extraordinară, adevarați intelectuali. Ca și acei români care pleacă în Italia, Germania, Spania pentru că li se oferă o situație financiară mai prospera, la fel și noi, viitori sau actuali studenți, plecăm pentru că ni se oferă un mediu elevat și competitiv pentru a ne continua studiile. Și în plus, dacă îți oferă și bursa necesară, la cei 900 de mii pe care îi primești petru un premiu I la naționala, cine nu ar pleca? Și mă refer la calitatea generală a învățămîntului românesc și la accentul care se pune pe performanța la noi. Concluzia e simplă: plecăm pentru că ei ne-au cumpărat. Sau, mai bine zis, ne-a vîndut România. Și ne-a vîndut ieftin, foarte ieftin.

Este știut faptul că doamna Florentina Neculau are o relație mai mult decît specială cu elevele sale. Spune-ne ce înseamnă pentru tine olimpiada națională de latină? Care este atmosfera din lot?
Latina a fost atît cauza, punctul de plecare, cît și concluzia acestor patru ani. Nu am fi ajuns să avem discuția asta despre Cambridge, olimpiada internațională, șefa de promoție, dacă nu ar fi fost doamna Neculau, care să facă din copilul nedumerit de acum patru ani ceea ce sînt astăzi. M-a format atît ca elevă, ca olimpică, cît și ca om, m-a învățat multe, foarte multe. A transformat curiozitatea mea puerilă în inteligență, mi-a arătat ce înseamnă performanța și mi-a demonstrat că pot să țintesc mereu mai sus și să ajung acolo. Experiența unei olimpiade naționale e puțin spus superbă. E frumos să participi, e și mai frumos să cîștigi, e frustrant să pierzi, dar, în fine, competiția e bestială, atmosfera e unică. Sînt cîteva săptămîni din acești ani de liceu pe care nu le-aș da și nu le-aș înlocui cu nimic. Pregătirea cu lotul internațional este iar o experiență fascinantă, la un nivel superior. Să lucrezi 18-20 de ore pe zi cu încă 11 colegi și cu profesori universitari relativ exigenți, dar și foarte flexibili, e într-adevăr ideea mea de performanță. Prin urmare, pentru a putea realiza toate acestea, pentru a putea ajunge să-mi cunosc limitele, aveam nevoie de un început. Iar acest început mi l-a dăruit doamna Neculau, care a avut inspirația să mă provoace la momentul oportun în viața mea, la o luptă cu mine în primul rînd, care avea să fie de lungă durată, și cu rezultate uluitoare. (A consemnat Mădălina OPRIȘAN)ctivă și frumoasă. Apoi, nu aș fi putut

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!