Amintiri din „epoca de aur”

Oameni care și-au împletit viețile cu cea a Nadiei Comăneci

Recenta premiere a Nadiei Comăneci, de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român, cu titlul de cea mai bună sportivă a secolului a trezit amintirile celor care au fost alături de marea campioană. Colega ei de clasă Aurica Nistor – azi director al Liceului cu Program Sportiv, unde a învățat și Nadia, își aminteșteanii cînd Oneștiul a devenit cunoscut în întreaga lume datorită gimnastei. Profesoara Aurica Nistor consideră că „totul a fost o provocare de care, practic, nu ne-am dat seama. Am mers la gimnastică fascinate de acest sport, iar Nadia a fost deosebit de talentată, foarte muncitoare și tenace. Un rîs cristalin, un caracter frumos, matură pentru vîrsta ei și foarte serioasă în muncă. Această calitate a făcut-o să devină cea mai mare sportivă a lumii”. Colega sa de clasă, care a concurat alături de Nadia în multe competiții sportive, ne-a dezvăluit și caracterul deosebit al Nadiei: „Pentru noi, colegele ei, ea a devenit un idol. Ne uitam cu încîntare la ceea ce realiza ea și noi nu reușeam. Era deosebit de ambițioasă și dornică să demonstreze tot ceea ce poate realiza. La competiții, am participat împreună, reprezentînd «Liceul cu Program Special de Gimnastică», unic în țară. Așa s-a creat un mit al gimnasticii aici și cred că acest mit ne-a menținut ca sportivi, profesori și antrenori. Sînt foarte mîndră că am făcut parte din această generație și că am amintiri legate de Nadia Comăneci, acea ființă prietenoasă și ageră. Se descurca foarte bine la matematică, iar limbile străine și le-a însușit foarte repede. Mă bucur acum că Nadia sprijină Liceul cu Program Sportiv Onești, pentru ca micile gimnaste să își poată desfășura activitatea în bune condiții”.

O colegă loială

În Onești, în sala de sport, unde „echipa de aur a gimnasticii românești” s-a antrenat pentru a urca pe cele mai înalte trepte ale performanțelor sportive, am întîlnit o antrenoare a unui grup de mici gimnaste, care au abia cinci-șase ani: Luminița Milea, componentă a echipei de gimnastică a României. Ea a fost alături de Nadia pînă ce aceasta a plecat de la Onești la Deva, pentru a se pregăti. Amintirile ei se întorc tot la copilărie: „Eram toate gimnastele ca niște surori, antrenorii preluînd funcția de părinte. Era foarte greu la antrenamente și fiecare clipă liberă o drămuiam cît mai bine. Noi nu am avut copilărie și nu am știut să ne jucăm. În competiții am fost unite, acționînd ca unul singur. Nadia era o colegă loială. Dacă nu ar fi făcut gimnastică, ar fi putut face orice alt sport, cu măiestrie. Avea și multe înclinații, cînta la pian, schia, înnota. Nadia a fost un vîrf al unei echipe formate și din antrenori, coregrafi, medici. Ea are meritul ei, dar nu a fost numai ea. Și Teodora Ungureanu a fost mare gimnastă. Ea a secondat-o pe Nadia mereu. Antrenorul Bela Karoly a fost un inovator în gimnastică, a avut curaj și a adus mereu elemente și lucruri noi. «Elementul Comăneci», de la paralele, era și este foarte greu de realizat”.
Luminița Milea ne-a declarat că ea ține legătura pe internet cu celelalte gimnaste care au făcut ca „Oneștiul să devină un nucleu al gimnasticii, care a schimbat gimnastica”, după propria-i mărturisire. Astfel, Teodora Ungureanu este în New York, Mariana Constantin – în Grecia , Iuliana Marcu – în Onești, iar Georgeta Gabor este prima bunică dintre gimnastele „echipei de aur”. Amintind iarăși despre echipă, Luminița Milea a spus că „spre norocul nostru, Nadia face multe lucruri în lume. Ea și-a făcut un nume care este un vîrf al gimnasticii mondiale”.

Istorie cuprinsă într-un album

Gheorghe Grunzu, fost președinte al Consiliului Municipal Onești pentru Sport timp de aproape trei decenii trăiește și acum „clipele” Olimpiadei de la Montreal, din 1976. „Acel 1,00 afișat la Montreal a intrat în istorie ca unul dintre puținele momente în care omul a pus în dificultate computerul, neobișnuit să afișeze o notă formată din două cifre. La 26 de ani de la retragerea ei din sport, în 1981, Nadia a demonstrat, prin primirea înaltei distincții a Comitetului Olimpic și Sportiv Român, că rămîne sportiva numărul unu a țării și cea mai bună sportivă a secolului”, ne-a declarat acest iubitor al sportului. Gheorghe Grunzu are numeroase albume în care, pe fiecare filă, este prezentă Nadia Comăneci. Cu mult patos, păstrătorul acestor albume ne-a mărturisit că: „în ele se găsesc și semnele de umbră ale regimului, care nu concepea că pot exista persoane mai importante decît «cei de sus», fapt ce a determinat-o pe Nadia Comăneci să fugă în SUA, cu puțin timp înainte de revoluția din 1989”. (Ion MORARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!