Cotonogeli reciproce

Vasile PRUTEANU

âți mai amintești, mă întreba, zilele trecute, amicul meu Nicu Oprișan, că în fotbalul românesc evoluau doi frați cu numele de Zapis 1 și Zapis 2? Fanii fotbaliștilor pronunțau în gura mare numele celui de-al doilea, nu atît datorită conotațiilor sexuale, rezultate din asocierea numelui cu numărul, cît faptul că acesta din urmă se supunea cuminte tuturor pretențiilor fratelui mai mare, fotbalist mai talentat și cu personalitate. Pe teren, cel mare era iute, avea aplomb, iar cel mic era molîu, indecis, dar susținător pînă în pînzele albe al numărului 1. în politica românească, domnii Traian Băsescu și Theodor Stolojan se aseamănă comportamental cu frații Zapis, ca două portrete în oglindă. Băsescu e numărul 1, iar Stolojan e Zapis 2. Vrea Băsescu să substituie PNL-ului un PLD molîu și slugarnic, Stolojan îl secondează ca un adevărat Zapis 2. Se repede Băsescu la Tăriceanu, Zapis 2 îl completează cum că premierul a făcut patrulater negru cu PSD, PRM și PC. Patrulater asemănător mai curînd cutiei craniene care adăpostește puțina minte din capul lui Zapis 2. Dă Băsescu un cap în bară, Stolojan țipă cît doi. Cum președintele dă mai mult în bară decît în țintă, secondantul zice că de vină e ținta, prea mișcătoare și imposibil de atins atîta timp cît hoții și corupții o mută de colo-colo. Pînă și în cele mai trăsnite boacăne ale președintelui, imitator și susținător îl găsim musai pe Stolojan – Zapis 2. De parcă în arborele genealogic al acestuia s-a cuibărit, cu mai multă vreme în urmă, o maimuță. Sau poate un cîine, care este un animal mai sociabil, ca și omul. Se cunoaște după lătrat, nu-i așa? Asemenea și clasa politică.
Admir cultura ta sportivă, dragă Nicule, dar nu înțeleg de unde pînă unde comparația clasei politice cu jocul de fotbal? Păi, nu vezi ce meci îndrăcit au încins? – mi-a răspuns Nicu. PD ^ PLD contra PNL. Unii trag din răsputeri într-o parte, alții în cealaltă. De parcă s-ar fi înțeles să țină în cel mai strict secret planurile de decimare reciprocă. Eu cred că jucătorii politici (adică partidele Alianței D.A.) s-ar fi înțeles mult mai bine dacă arbitrul Traian Băsescu n-ar fi fost mereu de altă părere. Așa că, după opinia mea, cel ce trebuie fluierat e arbitrul, nu jucătorii. Noi, spectatorii, sîntem, de-acum, sastisiți de ineficiența fotbaliștilor politici și regretăm că ne pierdem vremea la un nesfîrșit meci nul. Nul din toate punctele de vedere. Se pare că în politică jucătorii se descurcă mai bine cotonogindu-și adversarii decît evoluînd cu eficiență și pentru noi, amărîții de spectatori fără putere. Adicătelea, putere ar fi, dar ce păcat că numai o dată la patru ani. în rest, sîntem niște nefericiți slujitori a tot felul de interese. Da, știu că Stolojan a fost președintele PNL. S-a întors, însă, grosolan împotriva propriilor lui convingeri, dacă așa ceva v-a fi avut vreodată. Retragerea lui mi s-a părut strategică și hotărît păguboasă. Sînt convins că a făcut-o în beneficiul lui Traian Băsescu. Pe omul păgubos să știi că îl buzunărește chiar și îngerul lui păzitor. Visînd să fie prim-ministru a devenit sluga lui
Băsescu. Ori, slugă la prieteni devii numai prin vocație, nu datorită împrejurărilor. Din această postură a evoluat cameleonic. El și încă vreo treizeci de semeni. Cu invazia asta de cameleoni putem ajunge, cu ușurință, o junglă plină cu tot felul de animale. Care se vor devora după cele mai sîngeroase apucături naturale.
Dacă domnii Băsescu și Tăriceanu nu se pot vedea cu ochi buni, nu-i vina ochilor. E vina orbirii. Ei nu văd că Alianța D.A. a pornit vijelios la guvernare, a jucat excelent un timp, s-a aflat în stima tuturor, însă arbitrul a devenit prea jucător, abandonîndu-și rolul ce trebuia asumat. în loc să colaboreze strîns cu premierul, președintele a făcut din acesta calul său de bătaie. Sau un fel de țap ispășitor.
Ca să nu fiu acuzat că prea des cobor în zoologia fotbalistică, aș zice că atît președintele, cît și premierul, s-au dovedit niște omnivori care se mănîncă între ei ori de cîte ori au prilejul. Asta fiindcă nu se pot înghiți nicicum. Cu doi ani în urmă, premierul adoptase o tactică defensivă, în speranța că astfel va convinge opinia publică cine este adevăratul agresor. Credea că tragerea de timp era net superioară tragerii direct în capul adversarului. Rezultatele au fost, însă, imprevizibile. Au impus o altă tactică de joc politic, ceva mai ofensiv și cu un marcaj strîns la adversarul care pînă mai ieri îi era partener. Ce-a ieșit, se vede. Un joc anost, fluierat copios de componenții altor echipe (partide politice), în timp ce spectatorii nu se mai pot opri din căscat. în plan secund îl găsim mereu pe Stolojan, un soi de Zapis 2 care face tărăboi.Se repede Băsescu la Tăriceanu, Zapis 2 îl completează cum că premierul a făcut patrulater negru cu PSD, PRM și PC.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!