Resentimentele președintelui vizavi de premier merg pînă acolo încît îl acuză public și fără jenă de minciună, de care nici domnia sa nu este străi…

EDITORIAL

în dezacord cu sine însuși

Vasile PRUTEANU

âmi venea greu să-l cred pe Balzac cînd scria că „resentimentele sînt cele mai cumplite arme pe care le poate folosi omul ca să-și lovească adversarii”. Probabil fiindcă am o fire retractilă, dispusă mai degrabă să evite, pe cît posibil, situațiile conflictuale. Că scriitorul francez avea dreptate o dovedește comportamentul rebel al domnului Traian Băsescu, aflat mereu în război cu cineva și cu sine însuși. Cu premierul, cu PNL-ul, cu miniștrii, corupții și chiar cu presa care i-a fost ani buni extrem de favorabilă. Ales în fruntea statului, Traian Băsescu se situează (uluitor) în opoziție, pozînd în adversar al Puterii, tocmai din postura de conducător al acesteia. Pînă acum a dovedit un talent excepțional în arta de a-și aroga succesele, fără a-și asuma vreodată și eșecurile. Acestea erau totdeauna provocate de alții: PSD, PRM, „grupurile de interese”, „mogulii presei”, „băieții deștepți”, motanul Felix, bătrînul edec etc. Cum – necum, a intrat în dezacord cu întreaga clasă politică, deși el însuși este un produs tipic al acesteia. Cu puținele calități și numeroasele slăbiciuni specifice oportunistului de conjunctură. „Slăbiciunile omenești, însă, sînt nespus de ticăloase; ele nu-ți dau pace, nici răgaz; dacă tu le-ai dat ieri ceva, ele ți-l cer și azi, și mîine, și pururea”, îi spunea îndureratul Moș Goriot tînărului Rastignac. Răgaz nu-i dau nici domnului Băsescu. Atacă violent, încolțește pe oricine, acuză de minciună tocmai cînd pare evident faptul că el însuși pare lovit de toate aceste mizerii puse în cîrca altora. A criticat violent RAPPS și demnitarii care uită să-și părăsească locuințele de protocol după ce nu mai sînt în funcții. A uitat că și el a procedat la fel cînd a plecat din fruntea Ministerului Transporturilor. Aidoma și din fruntea Primăriei Capitalei. Ca să nu mai vorbim de contractele fermecătoarei Elena Udrea cu aceeași magică instituție, care i-a umflat contul bancar cu peste 2,6 miliarde lei. Sau de afacerile nebuloase ale soțului acestei Messaline politice (Dorin Cocoș) și grupului de la Golden Blitz. Aceste detalii par a se fi șters din memoria extrem de selectivă a președintelui nostru. Nu uită, în schimb, contractul încheiat de Hidroelectrica cu firma W Tech pentru retehnologizarea a două grupuri energetice de la Porțile de Fier, sub ministeriatul, de acum nouă ani, al lui Călin Popescu Tăriceanu. întrucît îi poartă premierului neostoite resentimente, prezidentul nu uită niciodată de „bilețelul roz”, neglijînd totalmente propriile „bilețele” de pe memoriile lui Bucșan, care i se plîngea președintelui că mai are de încasat un rest consistent de plată de la SNCFR, la a cărei jefuire contribuise cu sîrg împreună cu Mihai Nicolaiciuc, fost membru PD promovat de același Traian Băsescu. Dar „resentimentul nu-i totuna cu raționamentul onest, rațiunea nu-i totuna cu interesul personal și acesta nu-i deloc o rațiune”, scria Voltaire.

Resentimentele președintelui vizavi de premier merg pînă acolo încît îl acuză public și fără jenă de minciună, de care nici domnia sa nu este străin. Pentru că afacerile oneroase se învîrt mai mult în jurul Cotrocenilor. Apropo de ALRO Slatina și consilierul Stolojan. Mai bine de doi ani, premierul a ocolit cu grijă stările conflictuale iscate de prezident. Dar „există o limită dincolo de care răbdarea încetează de a mai fi o virtute”, scria Albert Camus, referindu-se la cerbicia răbdătoare a milioanelor de țărani oropsiți.
Pozînd în justițiar neprihănit, Traian Băsescu a intrat într-un război perdant și cu mass-media, pe care o acuză de manipulare ocultă a opiniei publice. âși dorește o imagine de erou, neacceptînd-o pe cea reală afișată public în numeroase ocazii. Asta a dus la o polarizare și o radicalizare a pozițiilor comentatorilor. Discursul său hormonal strică definitiv echilibrul și moderația, contaminînd presa și televiziunile de isterii greu de controlat și înfrînt. Motiv pentru care Federația Internațională a Jurnaliștilor s-a văzut silită să instrumenteze o adevărată punere la punct a atitudinii ostile a președintelui. Astfel de atitudini îi erau specifice și lui Ion Iliescu, „măi animalelor”. Și el înfiera „capitalismul de cumetrie” cu același aplomb cu care succesorul său se războiește cu „grupurile de interese”. Demagogia unuia, ca și a celuilalt, este la fel de indigestă. Din nefericire, aceasta face corp comun cu sentimentele electoratului, încă prizonier al nostalgiei după „tătucul justițiar”. Lumea încă mai vibrează frenetic la farmecul proletar al conducătorului providențial, căruia i se ignoră faptele și anturajul. De aceea, Opoziției i-a crescut rînza și pare hotărîtă să-l mănînce cu tot cu pene. Vina îi aparține exclusiv președintelui jucător, opozant cu toată lumea, chiar cu sine însuși. Asta îmi amintește de o butadă din trecut: „Am o părere cu care nu sînt de acord”.ă, deși el însuși este un produs tipic al acesteia. Cu puținele c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!