«Robinson Crusoe» de la Berești Bistrița

La marginea satului Berești Bistrița se poate observa în cîmp o construcție cu totul neobișnuită, ce seamănă izbitor cu locuința celebrului personaj care supraviețuiește pe o insulă pustie din romanul «Robinson Crusoe». Unicul locatar al bordeiului fortificat e un bătrîn ciudat, care spune că se simte bine acolo, chiar dacă stîrnește de ani buni uimirea sătenilor.
La începutul anului, un bărbat din comuna Săucești ne semnala că în Berești Bistrița „unu’ trăiește într-un beci pe care și l-a amenajat ca pe un apartament și în care nu lasă pe nimeni să intre”. Ieri am descins și noi la fața locului, pentru a vedea «minunea» și am descoperit șocați un peisaj desprins parcă din alt timp. Mai mulți pomi și butuci de vie și o gospodărie cu un gard ca o fortificație primitivă care nu apăra însă nici o casă. Am înconjurat de cîteva ori proprietatea aparent pustie, pînă cînd niște cîini nu tocmai prietenoși ne-a obligat să plecăm.
Primele informații despre proprietarul locului le-am aflat de la vecini. „E un bărbat de 67 de ani care a trăit și a muncit în Bacău. S-a retras aici, după pensionare, și locuiește în pămînt. Tot lemnul de acolo și l-a cărat singur din pădure. Probabil nu stă prea bine cu capul”, au spus aceștia. Ne-am adresat apoi autorităților locale. „Neculai T. n-a cerut niciodată vreo formă de asistență socială. Deși locuiește astfel, este curat și îngrijit cînd iese în lume. Mai merge uneori la rude, la Bacău”, a declarat viceprimarul comunei, Gheorghe Ciubotaru. „Nu a creat niciodată probleme în comunitate, doar că e izolat și nu primește pe nimeni acolo la el”, a precizat șeful de post Gheorghe Costin. în cele din urmă, am stat de vorbă cu una dintre rudele apropiate ale bătrînului, sora sa, Marinica Ignat. „Neculai a locuit multă vreme la oraș, alături de soție și copii. După 1989, a primit o bucată de pămînt moștenită de la părinți și și-a făcut pe ea un adăpost, în caz că trebuia să rămînă și peste noapte. Prin 2000, nevasta i-a murit de atac cerebral și el s-a retras acolo, la bordei. S-a sălbăticit și s-a izolat de familie. Copiii au rămas în Bacău, și-au terminat facultățile și s-au așezat la casele lor”, a povestit bătrîna.

Față în față

După vreun ceas de discuții cu localnicii, am vizitat din nou inedita gospodărie a lui Neculai T. și am avut norocul să-l găsim acasă. La chemările noastre, a ieșit din curte un omuleț îmbrăcat ca de lucru, cu o toporișcă în mînă, și însoțit de un doberman agresiv. Atitudinea sa, ostilă la început, s-a schimbat treptat și bărbatul a început să-și spună pe scurt povestea. „Sînt lăcătuș de meserie. Am lucrat prin toată țara pe vremea lui Ceaușescu. După Revoluție, statul mi-a dat înapoi pămîntul lui tata și am început să-l cultiv. Cînd mi-a murit soția, am lăsat apartamentul copiilor și eu am venit aici. Mă descurc cum pot din pensia de 300 și ceva de lei și nu cer nimic de la nimeni”, a declarat bătrînul. înnoptează într-o odaie improvizată, se încălzește cu lemnele pe care le aduce din pădure și luminează locuința cu un bec alimentat de un set de acumulatori electrici. Spune că și-ar construi o casă, dar nu poate, deoarece proprietatea nu a fost niciodată împărțită legal între frați. „Țin foarte mult la pămîntul ăsta și la traiul sănătos de la țară. Dacă o să mai crească pensiile, acum că facem parte din Uniunea Europeană, și o să constat că nu mai pot munci, o să mă mut înapoi la Bacău”, a mai spus bărbatul. Apoi, a încheiat brusc discuția și ne-a întors spatele, fără să accepte cu nici un chip să fie fotografiat. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!