Ultimele utopii

în fiecare zi îmi perii paltonul. Și ultimele utopii. Cu timpul, lucrurile se demitizează, se murdăresc, se uzează, rămîn cîteva utopii, din ce în ce mai puține, de care trebuie să am mare grijă. în fiecare zi le perii ușor și cu dragoste, ca pe un palton vechi, încă irezistibil de frumos și fără de care nu mă pot închipui.
Dincolo de frică, de rușine, de furie, de minciună, de vinovăție n-am învățat nimic la școală. Dincolo de informul, de plictiseala, de oboseala de care m-am lovit zilnic ca de niște scaune și mese ce nu sînt la locul lor, dincolo de amorțeala, de destrămarea, de naivitatea cu care am așteptat orice, n-a mai rămas decît iertare și compasiune.
Și pe scaune, printre bănci, la ușa bibliotecii au rămas ultimele utopii: credința că are rost să pui întrebări, credința că există undeva, împachetate bine, răspunsurile și că există profesori care sînt pentru elevii lor „mijlocitori între ei și ei înșiși” (C. Noica).
Știu frica de a nu ști și bucuria de a nu ști încă, știu frica de a nu mă putea abține să țip și bucuria de a-i face pe ceilalți să se împiedice de mine, știu umilința de a nu putea niciodată să spun ce simt și ce gîndesc si ușurarea de a putea fi singură în mijlocul unor sute de oameni.
Prin umilință, furie, vinovăție, mizerie, școala m-a învățat întotdeauna ce nu este cultura și cum nu pot ajunge niciodată la ea. Ironic, școala a rămas un reper, o necesitate cum este răul față de bine, o noțiune care face posibilă existența contrariului ei.
în opoziție cu dogmatismul, superficialitatea, iresponsabilitatea, ipocrizia cu care ești îndopat în fiecare zi, care te încîlcesc, te zdrențuiesc, te falsifică, te supun; prin bîjbîială, nehotărîre, frică, cîte o carte te ordonează; uneori o replică te convinge, te confirmă, te ia de mînă și zărești pentru o clipă, într-un tablou, drumul pe care-l știi din vis pe de rost, strada veche ocolind turnul cu ceas și coborînd înspre mare. (Oana-Maria NIȚĂ)izia cu care ești îndopat în fiecare zi, care te încîlcesc, te zdrențuiesc, te

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!