Divizia tineret speranțe în politica românească

Alexandru LĂZESCU

A te aștepta ca schimbarea generațiilor să îmbunătățească situația la capitolul moralitate e curată naivitate. Cosmin Gușă, Victor Ponta, Șerban Nicolae, Lavinia Șandru, Bogdan Olteanu, Codrin Ștefănescu, Codruț Sereș. într-o ordine cu totul întîmplătoare, i-am enumerat pe cîțiva dintre cei mai proeminenți tineri politicieni ai momentului. Fac parte din diferite formațiuni politice, dar îi leagă o mărturisită solidaritate transpartinică. Nici nu e foarte complicat, pentru că majoritatea oricum nu prea se încurcă în poziționări doctrinare, așa că nu sînt probleme de compatibilitate. Ori de cîte ori au ocazia, îți vorbesc despre nevoia de a împrospăta actuala clasă politică, de a scăpa de trecut. Dacă traducem pe înțelesul tuturor, se sugerează că e momentul ca toți liderii proeminenți din prezent, inevitabil infestați, ni se spune, de trecutul regim comunist și de fosta Securitate, ar trebui să se dea la o parte pentru a le permite lor să preia în întregime pîrghiile de control în societatea românească. Problema e că nici unul dintre cei în cauză nu pare dornic să schimbe și maniera în care se dansează pe scena politică, ci doar să înlocuiască dansatorii din ring.
începînd mai ales de prin 2004, auzim adesea că lucrurile merg prost în țară din cauza vechii clase politice. Cu cît scăpăm mai repede de acești dinozauri, cu atît vom depăși mai repede impasul. Ar fi, desigur, minunat dacă multiplele crize pe care le traversează România în ritm alert din 1990 încoace ar avea o soluție atît de simplă. Una biologică. Am mai avea doar puțin de așteptat și gata. Ne curățăm de toată zgura trecutului și mergem cu încredere mai departe, curați și dezinfectați. Cu atît mai mult cu cît în ultimul timp am obținut succese însemnate în acest sens, deconspirînd adevărate vîrfuri de lance ale fostei Securități, din politică și din mass media, precum Mona Muscă și Carol Sebastian.
Desigur, unii răuvoitori ar putea avea rezerve din acest punct de vedere, venind cu exemple de genul Ion Iliescu sau Dan Voiculescu. Deși primul a ocupat funcții la vîrf în aparatul PCR și, de pildă, în calitate de prim-secretar la Iași, a coordonat și activitatea Securității, recent, CNSAS l-a absolvit, prin vot, de păcatul colaborării. Cel de-al doilea, pînă în decembrie 1989 directorul general al principalei întreprinderi de comerț exterior a fostei Securitați, a fost găsit vinovat de același organism, dar nu ar fi deloc exclus, așa cum merg lucrurile, să obțină o invalidare a verdictului în justiție. Oricum, pînă una alta, în timp ce Mona Muscă și-a dat demisia din Parlament, Dan Voiculescu a prezidat comisia parlamentară de anchetă care tocmai a decretat că există destul temei pentru a recomanda suspendarea președintelui.
Realitatea e că, la o privire mai atentă, discursul ascuțit moralist practicat de autoproclamatele tinere speranțe ale politicii autohtone e curată demagogie. Victor Ponta nu a fost defel măcinat de întrebări chinuitoare după ce, în circumstanțe încă neclare, în timpul guvernării Năstase, fostul său coleg, procurorul Panait, cel care ancheta cazul Tarău, s-a aruncat de la etaj. Presiunea asupra acestuia devenise insuportabilă. Cu toate acestea, singura preocupare majoră a lui Victor Ponta în materie de justiție pare să fie aceea de a lansa atacuri virulente, și de regulă neargumentate, la adresa Monicăi Macovei. Pe de altă parte, nici Lavinia Șandru, o altă mare speranță, nu are deloc probleme să iasă în spațiul public cu informațiile fierbinți cu care o alimentează probabil oameni ca generalul Iulian Vlad, fostul șef al Securității, sau Virgil Măgureanu, cu care Cosmin Gușă, liderul său de partid, recunoaște deschis că se află în relații apropiate. Și lista poate continua. Cu Codrin Ștefănescu și Codruț Sereș, care nu au deloc reticențe să facă politică sub comanda lui Dan Voiculescu, și cu mulți alții ca ei.
însă asta e doar o parte a problemei. Importantă, desigur, pentru că nu face decît să confirme ideea că a te aștepta ca schimbarea generațiilor să îmbunătățească situația la capitolul moralitate e curată naivitate. Dar lucrurile nu se opresc aici. Deși mulți dintre tinerii în cauză au deja cîțiva ani buni de cînd sînt activi pe scena politică, numele lor nu se leagă, de fapt, de nimic remarcabil. Dincolo de șirul de vorbe televizate, de cultivarea cu destulă abilitate a șmecheriilor obișnuite pentru intimidarea adversarilor și captarea atenției, e greu să pui ceva pe listă.
Ce e mai grav e, însă, faptul că aproape toți au aterizat în politică direct de pe băncile facultății. De aceea e greu să găsești ceva care să le confirme valoarea și dincolo de această scenă. S-au obișnuit cu ideea că priceperea în manevrele de culise și abilitatea de a folosi mass media sînt singurele atuuri care contează. Nu competența, pentru care nu au cine știe ce respect, și nici standardele etice sau profesionale. Atunci cînd ajung la putere, li se pare firesc să primească drept recompensă poziții, chiar și dintre cele mai înalte în stat, indiferent dacă au sau nu habar de ceea ce trebuie făcut acolo.
Dacă Monei Muscă i se poate, desigur, reproșa mai ales faptul că a ascuns prea multă vreme chestiunile delicate din trecut său, nu e totuși mai puțin adevărat că mulți, adversari și prieteni deopotrivă, o consideră unul dintre cei mai buni parlamentari români, cu o capacitate ieșită din comun de a comunica cu oamenii. în urma ei rămîn cîteva inițiative legislative remarcabile. Și e suficient să ne referim doar la Legea accesului la informațiile cu caracter public, care a obligat instituțiile statului ca, de voie de nevoie, să devină mult mai transparente ca în trecut.
Din păcate, nu sînt deloc semne că tinerii politicieni care se înviorează brusc imediat ce văd în față o cameră de luat vederi și niste ziaristi dornici să le asculte părerile sînt în stare să facă și altceva în afară de a livra cu hărnicie în spațiul public fraze mai mult sau mai puțin lemnoase despre adversari, despre partidele lor, despre Uniunea Europeană sau despre societatea românească în general.

ăcat

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!