Investiții nerentabile…!

Eugen VERMAN

Mă întîlnesc cu inginerul agronom Dumitru Băncilă în piața mare a urbei. El după cumpărături, eu așișderea. E o plăcere să ne revedem. Ne cunoaștem de vreo trei decenii și jumătate, ca jurnalist am scris nu o dată despre munca lui, încă de pe vremea cînd lucra la țară, dar, mai ales, din perioada cînd, fiind director la „Agricultură”, nu era aproape zi să nu-i bat la ușă, nu mai zic de acele drumuri pe care le făceam împreună prin satele județului. Odată, la Tuta – sat din comuna Tg. Trotuș – am trăit, tot așa, împreună sentimentul de neputință și părere de rău în fața furiei unor localnici care au distrus stația de pompare a apei, stație modernă pusă în funcțiune cu vreun an înainte de revoluție. Așa că, atunci cînd ne vedem, ne amintim și de astfel de momente, dar, în ultima perioadă, discuția noastră „abordează „, ca să spun așa, mai ales două aspecte – ce ne mai fac copiii din Canada și cum mai merge „agricultura” pe care el, inginerul specialist în domeniu, o profesează, acum, după pensionare, pe cele trei hectare de pămînt de la Roșiori, de unde-i de loc. De data asta, cînd l-am întrebat de băiat – are un singur copil, care de cîțiva ani locuiește la Toronto, unde și muncește și cîștigă bine – mi s-a „lăudat”: „Băiatul și nora și cei doi nepoței abia au plecat de la noi. Au stat două săptămîni. Ce bucurie mare ne-au făcut!”. într-adevăr, ce bucurie mai mare poți trăi decît atunci cînd, după mult timp, îți vin copiii acasă! Numai cei cărora Dumnezeu nu le-a dat copii n-au de unde ști. La cea de a doua întrebare – cum mai merge agricultura „personală?” a lăsat privirile în jos: „Gata, m-am lăsat de agricultură. Am dat pămîntul în arendă. Nu se mai poate. Nu doar pentru că am o vîrstă mai înaintată, ci pentru că, pur și simplu, nu mai rentează”. Și a continuat să-mi spună – lucru pe care-l știam, că mai vorbisem de aceste aspecte – cîtă muncă și cîte griji și cîți bani cheltuiți pentru lucratul celor trei hectare, din care, toamna, la bilanț, constata că nici 80 la sută din cheltuieli nu scotea, fără a mai pune la socoteală munca, oboseala și emoțiile provocate de vînzarea porumbului și grîului și altor produse, că marea problemă e, pînă la urmă, vînzarea recoltelor… „. Așa că, domnule, m-am lăsat de agricultură… Și, pe urmă, agricultura asta trebuie făcută în ferme mari, mecanizat, de către oameni tineri, în condiții optime…”. M-am despărțit de amicul meu, Dumitru Băncilă, gîndind că la următoarele noastre întîlniri, accidentale, pe stradă, ne vom strînge mîinile, ca de obicei, și nu vom mai discuta de „agricultura sa proprie”, ci numai despre copiii noștri din Canada și, poate, despre politică, la care se pricepe tot românul…porumbului și grîului și altor produse, că marea problemă e, pînă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!