Zodiacul în doi peri

„Fudulia pierde… berbeciia”!

Calistrat COSTIN

* Zodia Berbecului sau… farmecul datului cu capul de toți pereții…

Mulți oameni (și nu dintre cei cu minte mai puțină!) cred că moda cu zodiile (cele douăsprezece) ar ține de specia comună a superstițiilor de care umanitatea (primitivă sau chiar modernă) nu duce lipsă! Dar și mai mulți (așișderea dintre mintoși) socot că zodiile, zodiacul, țin de știința, de principiul celui mai desvîrșit bun simț, acela al conexiunii universale, al legăturilor ce se pot stabili între felurite fenomene, între pămînt și celelalte corpuri cerești, de pildă între soare, lună, stele și influențele pe care acestea le au, firesc, asupra atît de albastrei noastre planete! „ZODIE” înseamnă și o constelație corespunzînd unei anumite luni a anului, în care se naște cineva, și avînd oarecari efecte (benefice, malefice) asupra destinului acestuia. în glumă, despre cîte un semen mai norocos în viață, se spune că s-a născut în „zodia porcului” (ca și cînd rîtanul ar fi cel mai fericit dintre pămînteni!); despre cîte un însetat de lichide cu trei, cinci ori șapte stele că-i tutelat de „zodia rațelor”! Subsemnatul pseudoastrolog e convins că „trebuie să fie ceva” cu zodiile astea, că prea se deosebesc nativii între dînșii după lună, anotimpul, ceasul în care au apărut în evidența stării civile… Acum sîntem în plinul zodiei BERBECULUI și hazardul a făcut să pun sub lupa „științei zodiacale” (astrologia) sumedenie de „berbeci”, observîndu-le nu puține note comune, diferențiindu-i și personalizîndu-i pe respectivii „încornorați” prin comparație cu „geminienii”, „leii”, „racii” și toți ceilalți, așa încît, iubite cetitorule, să crezi că „poveștile” astea „horoscopale” nu-s mofturi de fată mare… Că pseudoastrologul o dă aici pe umor, mai șuguind „în doi peri”, vorbind de orătăniile zodiacului, asta o face întrucît este un nativ extrem de serios…
Prima din cele douăsprezece zodii izbește frontal prin existența perechii de coarne („încornorați” viețuind însă în toate semnele zodiacale, „pusul coarnelor” fiind una dintre cele mai vechi și plăcute ocupații și distracții lumești). Semn de foc, berbecul e belicos, bătăios, impetuos, are o minte ardei iute, nu alta, nevricos, năbădăios, nepreaînțeles de nativii ceilalți, întucît ei, berbecii, au întotdeauna dreptate strîmbă, șchioapă, dar… dreptate!). Puncte vulnerabile: ochii (confundă paiele cu bîrnele), dinții (mușcă de parcă ar fi din „zodia cîinelui”), nasul (băgător în oala cu fiertura altora), urechile (una-i bleagă și cealaltă-i toacă). în toate zodiile întîlnești smuciți, țicniți ori scrîntiți, însă coeficientul de berbeci în materie de țăcăneală, zîrgheală, bolunzeală este de departe mai consistent, ăștia sunt săritori de pe fix „con brio”, dar… dar totuși, pe ansamblu, sunt băieți buni, chiar stimabili, cu condiția să nu ai de-a face cu ei! Au o viață frămîntată, amenințați de un sfîrșit năprasnic (pentru ei viitorul e sinonim cu abatorul). Cu „doamnele-berbec” (ne sfiim a le numi „oi”) lucrurile capătă unele nuanțări: ele sînt ca niște comori anevoie de descoperit și pătruns (dar nu imposibil) pentru că iau foc ușor!); altruiste în amor, cuvîntul lor de ordine e: „de mă iubești, bibicule, te iau în calcul, de nu, pa și pu, că fără papă nu!”; niște dulci… Guvernat de zeul Marte (ministru al războiului!), berbecul are boala scandalului, din pricina unui surplus de adrenalină; pe chestia asta berbecii dau cu capul într-o veselie pe pereți și ori pe unde apucă, dar, cruntă deziluzie, după veacuri și milenii de opinteli n-au izbutit să treacă printr-un zid, însă de izbit cu țeasta în van continuă a oficia cu entuziasm, că de curajoși, neînfricați și neclintiți, ce mai, inși de acțiune imediată sunt, s-o recunoaștem, ori-ori, totul sau nimic (perspectiva nepreainteresîndu-i), considerînd-o „fudulie”, din nestrămutata lor neclintită teorie după care „fudulia pierde berbeciia”…).
Ei bine, țăcăniți și nebunatici cum vor fi fiind, berbecii, zic, să ne trăiască în vecii-vecilor, că fără o leacă de nebunie „grădina lui Dumnezeu” n-ar prea avea haz! Numai cu sfinți și înțelepți, lumea, istoria ei și toată sublima devenire a „imaculatei concepțiuni” n-ar mai fi avut și n-ar avea loc… in de știința, de principiul celui mai desvîrșit bun simț, acela al conexiunii unive

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!