AVERS & REVERS

Omuleții verzi

Dan PERȘA

A fost o vreme cînd omuleții verzi erau la ordinea zilei. Se vorbea și la noi despre ei, ba chiar beneficiam de fenomene misterioase. Extratereștrii îi înlocuiau pe sfinți, iar OZN-urile deveneau „transcendența”. în sfîrșit, după atîta „transcendeanță goală”, se năștea una ce putea fi trasă în poză. Am văzut fotografii și filme cu obiecte zburătoare misterioase, ani în șir. în ziua de azi, mă gîndeam că nu mai crede aproape nimeni în așa ceva, că totul a rămas în trecutul recent, ca o mărturie a traumelor datorate desacralizării și pragmatizării lumii. Nici pe departe, însă. Ingeniozitatea oamenilor e inepuizabilă. Mie logica îmi vorbește așa: dacă un călător ajunge într-un loc, primul lucru pe care îl dorește e contactul cu băștinașii. De ce am crede că extratereștrii sînt altfel, că vin de la mii de ani-lumină depărtare doar să privească la ce facem, fără vreun semn din mînă! Nici chiar la Roswell, unde cică a căzut un OZN, oamenii nu prea cred așa ceva. Dar profită cum pot de pe urma legendei și atrag nenumărați turiști. Dar logica mea e ușor de combătut. Iar la noi (dar, cu siguranță, și aiurea-n lume), omuleții verzi se mai află în mintea unor oameni (la figurat, firește, însă nu în sensul acela de a avea bazaconii în creieri, pentru că atunci ne-am pune politicienii în cap). Deunăzi, cineva îmi spune: extratereștrii sînt printre noi, în preajma noastră, doar că transmit mesaje pe care nu le putem înțelege. Iată, la 60 de ani de Roswell, știind noi că acum 10 ani arhivele au fost deschise și pasionații de subiect nu au găsit nimic relevant, argumentele devin mai subtile. Se gîndește, azi, mai fin ca ieri, mai sofisticat, mai inteligent. Omuleții verzi nu mai sînt acei antropoizi mărunți și firavi, cu ochi imenși de ebonită, ci inteligențe drăcești, aflate, probabil, în altă stare de agregare decît noi, sau în altă dimensiune. De unde lansează tot soiul de mesaje pentru noi, pe care nu le putem interpreta, nu le putem înțelege… Oricum, dovezi n-avem nici cei pro, nici cei contra. Și, ca și în știință, unde, vorba lui Einstein, bunul simț nu face doi bani, nici în astă problemă nu ne putem baza pe bunul simț. Trebuie să mai așteptăm încă într-un orizont al enigmei. Lucru care nu e deloc rău. Cîtă vreme mai credem în ceva, chiar dacă acel ceva e irelevant, dar nici negativ nu e, putem spera că nu ne-am golit cu totul de sentimente, idealuri, dorințe și că imaginația încă ne antrenează în cursul ei șocant. Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!