ISTORII CU ZâMBETE

O „lecție” domnească

• Lazii din Bacău – între foc și pară

Eugen ȘENDREA

Constantin Mavrocordat, sau „Constantin bey”, cum mai era cunoscut, se afla la cea de-a treia domnie în Moldova. Era de „o statură obișnuită, oarecum slab, cu barba neagră și puțin sașiu”. Deși era o zi frumoasă de mai 1748, domnitoruil stătea încruntat. Musun-Zade, noul pașă de Hotin, îl asculta cu atenție. Samavolniciile „lazilor” făcuseră să treacă și de răbdarea domnească:
– Dacă ai ști ce trag bieții săraci din mîna lor și negustorii creștini, cred că ți-ai smulge barba. Prin faptele lor pricinuiesc și Măriei Sale mare păgubire, fiindcă nu se mai pot lua banii de pe la raiele și mistuiesc și bucatele raielelor și ucid negustorii de loc!
Domnul mai făcu cîțiva pași prin încăpere și, cu aceași supărare, continuă:
– Mistuiesc săracii cu dobînda, că le iau cîte patru parale de leu pe lună, lepădîndu-le banii cu sila pîn sate și iau muierile și fetele săracilor cu sila și îmblă cu ele și pe bărbații lor îi gonesc cu săbiile și alte multe…
îngîndurat, Musun-Zade îi spuse:
– Cunosc prea bine răutățile lazilor. Doi lazi din Bîrlad, care răpiseră doi copii, au primit poruncă strașnică de la însuși Marele Nostru Padișah, MehmedI Să nu uităm că și Sultanul Ahmed al III-lea, prin august 1722, poruncise izgonirea lazilor din Moldova și Țara Românească, fiindcă răpeau acolo „femeile și pruncii și fetele sărmanilor supuși și, astfel, punîndu-le pe vase și ducîndu-le în partea Anatoliei să le vîndă…”.
Cine erau lazii?
Se trăgeau „dintr-o populație din nord-estul Anatoliei – zona Trapezuntului. Acești negustori otomani săvîrșeau jafuri și alte silnicii asupra populației românești și, prin încălcarea prevederilor din capitulațiile care fixau statutul de autonomie al țărilor române, se statorniceau pe teritoriul româneasc și deveneau o adevărată năpastă pentru lucuitori”. Demersul lui Constantin Mavrocordat „a prins” avînd cîștig de cauză la Poartă, capuchehaiele sprijinind acțiunea cu „cîtă cheltuială o fi să meargă”. âi sosesc imediat pe de prietenul său, pașa de Babadag, 40 delibași. Sosind la cel de-al doilea cîntat al cocoșilor, la Bacău, ei dau foc la casă cînd lazii dormeau. Focul se extinde, amenințînd să-i ardă pe cei din încăperi. Aceștia sar pe ferestre, dar sînt prinși și „puși în fiare”. Acțiunea se extinde la Focșani, Tecuci, Adjud, Câmpulung. Dar domnul nu se mulțumește doar cu atît; cheamă la Iași pe toți cei care au avut de suferit de pe urma lazilor. Atunci „a năvălit țara la Iași” pentru a se judeca cu ei. Mulți dintre lazi au fost puși de ceauș „în fiare pînă a doua zi și iar a doua zi iar îi aducea”. Și, pentru prima dată, trufașii negustori otomani fură îngenunchiați. Scriau documentele: „… și atîta îi adusese pe lazi cît îi prindeau… frigurile, cînd striga Constantin Vodă la dînșii”. Mai mult, „nu numai de Măria Sa ci și de oamenii Măriei Sale, ales de Antioh Caragea, căci nu le da obraz nicidecum nici să șadă jos înaintea lui nu-i punea și se răstea asupra lor, ca și cînd n-ar fi fost turci”; ei se rugau cu „aman boier”, care „nu cred că a fi fost altădată”.
Dar, pînă la căderea totală a turcilor mai era… … frigurile, cînd striga Constantin Vodă la dînșii”. Mai mult, „nu numai de Mări

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!