Nesfîrșita cale spre Europa

Ștefan RADU

Cumnatul meu a devenit depresiv după ce a văzut un studiu care îi anunța pe români că abia peste vreo 50 de ani vor avea parte – teoretic – de un standard economic și social precum în Occident. Regretatul Brucan pare-se că s-a înșelat crunt! Asemenea previziuni mă lasă rece; mă uit în buletin și-mi dau seama că nu mai contează. C-or fi 50, c-or fi 80, pentru mine este același lucru: infinit, neant, intangibil…
Nu știu la ce s-or fi referit autorii studiului, însă eu cred că pe cît de complicat pare a fi drumul spre atingerea unor norme de confort colectiv și individual superioare, pe-atît de simplu este în realitate. Nu vorbesc despre creșterea veniturilor sau despre multiplicarea averilor personale – obsesii ale românilor de astăzi – și nici despre tehnologii SF. Cred că – în primă fază – ar fi suficient să învățăm regulile unui comportament civilizat. De dimineață, potăile unei cucoane cu pretenții, din cartier de la mine, și-au lăsat escrementele în holul blocului. La prînz, urmele urît mirositoare erau tot acolo, femeia de serviciu „uitînd” să spele locul (poate tot din cauza depresiei provocată de statisticile pesimiste). Pe ea o înțeleg: biata angajată a asociației cred că s-a săturat să curețe nesimțirea atîtor fițoși care nici să răspundă la „bună ziua” nu știu… Unii, precum animalele lor de companie, țin cu tot dinadinsul să „marcheze” cu duhoarea mojiciei lor locurile pe unde trec. Pentru aceștia, Europa nici nu contează. Ei sunt cei care, inconștient, induc, în studiile serioase despre România, concluziile cele mai nefavorabile. Cu ei ne vom chinui încă 50 de ani…
Occidentalii n-au fost dintotdeauna corecți, civilizați, grijulii cu mediul înconjurător. Au fost „dresați”, în anii de după război, cu legi aspre, ce s-au aplicat fără discuții inutile. La noi, degeaba s-a agitat Primăria cu decizia de a sancționa proprietarii de potăi care nu folosesc lesa și nu au în dotare ustensilele pentru curațat mizeria. N-am auzit despre vreo statistică referitoare la sumele încasate la bugetul local din amenzile pentru asemenea comportament mitocănesc. Nici pentru hîrtiile aruncate pe jos nu prea văd să existe vreo grijă a autorităților. Ce-i drept, ar trebui să existe și coșuri de gunoi! Numai că la mine în cartier, anul acesta, au dispărut și cele care erau… Undeva, în capătul străzii, mai există unul pe care părinții îl arată copiilor ca pe un exponat de muzeu! Uneori, vrei să fii civilizat și nu ai cum…
în țara asta, se distrug parcuri pentru matrapazlîcuri imobiliare, se aruncă gunoaiele pe marginea drumurilor europene (numite așa doar convențional…), se desființează parcări pentru a face loc unor caverne de beton numite garaje și autoritățile par oarbe, surde și nesimțite. Unii spun că ar fi vorba de șpăgi și comisioane grase. Alții pun haosul cotidian pe seama incompetenței celor desemnați să administreze comunitățile. Cu un minim efort din partea fiecăruia dintre noi, decalajul acela de cinci decenii ar fi surmontat în cîțiva ani. Nu trebuie decît să avem bun-simț, atenție mai mare față de cei din jurul nostru și să cerem de la societate exact în măsura în care sîntem în stare să oferim. Este prea mult? Vom afla abia peste jumătate de secol.

Ștefan RADU
pentru hîrtiile aruncate pe jos n

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!