RECURS LA ISTORIE

O națiune numeroasă

• românii din Ungaria – victimele maghiarismului (3)

prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Masacru în masă

Cumplita exploatare și asuprire a țăranilor români și de alte neamuri
de către statul nobiliar maghiar și reprezentanții cultului catolic au
determinat o luptă permanentă a acestora împotriva nobilimii
jefuitoare. Orice încercare de eliberare a țăranilor dependenți de
proprietățile nobiliare, apărați și susținuți de regalitate și papalitate, a
fost reprimată cu cruzime și bestialitate. Pături asupritoare din rîndul
maghiarilor, secuilor și sașilor s-au aliat împotriva populației asuprite
și răzvrătite. Sub oblăduirea regalo-voievodală și papalo-episcopală a
fost organizată „congregația generală a nobilimii”, în care românii n-
au fost acceptați. „Fraterna unio”, realizată sub conducerea lui
Lorand Lepeș cu binecuvîntarea episcopului catolic Gheorghe Lepeș,
a devenit curînd „Unio trium nationum”. Aceasta, deși avea un
caracter antiumanitar și criminal, s-a bucurat de binecuvîntarea lui
Eugen al IV-lea, pontiful Romei. Alianța nobiliară, sprijinită de Sfîntul
Scaun, a devenit tot mai opresivă pentru români, tiranică și
intolerabilă. Amenințările otomane au determinat Sfîntul Scaun,
condus de Leon al X-lea, să organizeze altă cruciadă. Au fost chemați
la luptă și cei ce nu se bucurau de libertate. Țăranii adunați s-au
transformat într-o oștire de eliberare socială. Luptătorii pentru
libertatea lor s-au pomenit în fața armatei regilor nobiliari, care i-a
omorît în condiții barbare. Porunca voievodului Zapolya a prevăzut ca
prizonierii „să fie decapitați, jupuiți de vii, fripți și uciși, distruși în cele
mai îngrozitoare chinuri”. Măsura a fost urmată de spînzurarea
cîtorva zeci de mii de țărăni români din așezările rurale ale statului
tiranic al maghiarilor.

„Totală și veșnică iobăgie”

„Dieta sălbatică” a elaborat și aplicat „Tripartitul” lui Werboczi, prin
care țăranimea română a fost declarată în „totală și veșnică iobăgie
(„mera et perpetua servitute et rusticitate”). Măsura tiranico-criminală
a stat la baza exploatării și asuprii românilor pînă aproape de Marea
Adunare Națională de la Alba Iulia, ținută la 1 Decembrie 1918, deși a
dus la prăbușirea și dispariția statului nobiliar maghiar în perioada
1541 – 1867.
în prima jumătate a secolului al XVI-lea au fost create condițiile
favorabile răspîndirii și triumfului religiilor reformate în Ungaria și
Transilvania. Poarta și aliata sa, Franța, au susținut noile credințe
religioase. Nobilimea maghiară și germană a folosit noile credințe
religioase și politice în scopul intensificării expoatării și asupririi
românilor, înșelîndu-i și maghiarizîndu-i pe calea promisiunilor de tot
felul. Prinții calvini ai Transilvaniei – Gabriel Bathory, Acatin Barcsai,
Mihail Apafi „au analizat soarta popilor ortodocși români aflați sub
autoritatea noastră în Principat și Părțile anexe din Regatul Ungariei”
și au acordat „scutiri de zeciuială și privilegii pentru bunurile parohilor
români de rit ortodox”. Măsurile aveau scopuri înșelătoare; atragerea
preoților la calvinism, iar prin aceasta s-a realizat maghiarizarea
multor români. Parțial, această politică a avut succese.
Cotropirea habsburgică a Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei,
Banatului și Ungariei, consacrată prin tratatele de pace încheiate în
anii 1699 și 1718 nu au schimbat situația etnică din teritoriile
respective. Românii au fost supuși altor persecuții religioase, pe care
le-au îndurat cu mari sacrificii. Situația a fost recunoscută de
împăratul cuceritor, Leopold I, prin diploma din 8 septembrie 1699, în
care a scris că „românii formau o numeroasă populație în diverse
regate ale noastre și anume: Ungaria, Croația, Slovenia, Transilvania
și părțile unite ale acesteia”.
Generalul savant, contele Marsigli, comisar imperial pentru stabilirea
frontierelor dintre statul condus de habsburgi și cel otoman, conform
Păcii din 1699, a raportat împăratului Leopold I că „românii formau o
națiune atît de numeroasă” pe teritoriile cucerite și stăpînite de el,
„încît ar putea pretinde să fie dat un nume nou statelor cotropite”,
dacă ar fi bine organizați și conduși. âmpărații, cardinalii, episcopii
catolici, nobilii maghiari au fost preocupați de menținerea acestora în cea mai cumplită ignoranță și mizerie economică.ritoare din rîndul
maghiarilor, secuilor și sașilor s-au aliat împotriva populației as

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!