Lumea românească

Patologia proastei creșteri

Vasile PRUTEANU

Păcat că în școala românească nu se mai învață „bunele maniere”. Era o materie foarte bine venită, din parcurgerea căreia elevul învăța „codul regulilor de comportare socială”. Dar, dincolo de reguli, există ceva care se numește bună-cuviință și care nu se poate învăța la școală. Aceasta ține de „politețea naturală”, de decența moștenită din generație în generație, de instinctul social. Buna-cuviință e o formă de civilizație interioară, în vreme ce „codul de comportare” e o achiziție tehnică, ce se poate însuși. Românul lipsit cinci decenii de o asemenea educație dă adeseori cu bîta-n baltă cînd ți-e lumea mai dragă. Din lipsa „etichetei”, dar mai ales din absența bunei-cuviințe. în diplomație, ambele „norme” sînt obligatorii. De avut, nu le avem, nu le știm și n-avem cum le respecta. Altfel, d-l Traian Băsescu nu i-ar fi aruncat un pumn în „bot” lui Putin, anunțîndu-l că „nu mai putem accepta șantajul energetic practicat de Rusia”. Putin n-a răspuns. Statele au, însă, memorie și ți-o plătesc cînd nici nu te aștepți. N-ar fi de mirare ca la iarnă gazele naturale să-și urce prețul pînă la sufocare. âl vom plăti noi.
Aflat în vîrful dărăpănatei diplomații românești, d-l președinte își îngăduie să califice un partid mare de opoziție drept „cloacă”, guvernul drept unul de „cacealma”, negocierile drept „cîrdășie”. Este un exemplu notoriu de necuviință. Președintele cui o fi oare? Evident, al lui însuși, al unui dorit guvern monocolor PD, cu un premier-marionetă. Așa „aș guverna”, zise el. N-a mai pedalat pe corupție, tema favorită a populației amatoare de bici al lui Dumnezeu. El mizează pe faptul că populația ar vrea un nou tătuc, dar care „să dea” mai mulți bani.
Atitudinea constant rebelă a președintelui inspiră, din păcate, exportul de mitocănie și la reprezentanții României de la Bruxelles și Strasbourg, deveniți subiect de batjocură și neîncredere. Astfel, parlamentarii noștri europeni au practicat în forumurile internaționale procedura mitocănească din Parlamentul autohton de a se retrage de la lucrări în semn de protest față de un raport al lui Dick Marty. Occidentul a catalogat mișcarea românească drept formă de șantaj. D-l Cezar Preda a precizat că demersul parlamentarilor români a fost „unul individual, dar colectiv”, conferind mitocăniei statutul său de cotarlă jigărită și fricoasă.
Sîntem înconjurați pînă la indigestie de derbedei. Ineducabili, brutali, impertinenți. Nu-i de mirare că d-l Andrei Pleșu – cînd deținea portofoliul de externe – a afișat un soi de „manual de protocol”, în care diplomații erau sfătuiți să nu scuipe pe jos, să nu-și sugă măselele, să nu se șteargă la gură cu fața de masă, să nu răspundă prompt cu „NU” unei propuneri externe etc. Se vede treaba că e imposibil să transformi o fire rudimentară într-un personaj cuviincios. Să fie de mirare că nici unul dintre cei 20 de europarlamentari români n-a sesizat că retragerea delegației noastre de la lucrările Adunării Consiliului Europei este un act de șantaj, în primul rînd, și unul de grosolănie, în al doilea. Să-i numim și să-i știm: Cezar Preda, Minodora Cliveti, Monalisa Gălățeanu, Adrian Păunescu, Florentina Toma, Mihai Tudose, Vasile Ungureanu, Radu Berceanu, Cornelia Cazacu, Laurențiu Mironescu, Sandor Tamaș, Radu Fenechiu, Ștefan Glăvan, Mircea Mereuță, Gheorghe Miuțescu, Mario-Ovidiu Oprea, Ioan Țundrea, Mircea Ifrim și Ilie Ilașcu. Toți ar trebui să știe că nu e suficient să ai dreptate. Trebuie „să știi” să ai dreptate. Altfel, cea mai bună dintre cauze devine derizorie și suspectă cînd încape pe mîna unor necuviincioși.nul de grosolănie, în al doilea. Să-i numim și să-i știm: Cezar Pr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!