Proverbe retușate

„Gură multă, treabă puțină”…

Calistrat COSTIN

* „Foamea e cel mai bun bucătar” – asta cînd ai frigiderul plin, iar nu cînd îți bate vîntul prin buzunare și n-ai cu ce-ți plăti taxele la statul de democrație originală… Cînd n-ai nici de unele în cămară, foamea te dă pe ușă afară doar-doar s-o găsi ceva la drumul mare de mîncare (în fond, „a cerși” este atît de omenește!). Da, „foamea și sărăcia strică omenia”, așișderea „tovărășia”, „prietenia”, „frăția” (că „frate-frate”, dar haleala-i pe bani, fîrtate!).

* „Frica păzește bostănăria” – cu „bostănăriile” din vremurile din urmă (bănci, conace, aeroporturi, palate etc.) sînt alte mijloace de pază, servicii specializate, gorile, jandarmerii ș.a. Cu zicala ailaltă: „Apără-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă păzesc și singur”, lucrurile sînt ceva mai complicate…

* „Fugi de cei răi ca să nu te faci ca ei” – unde să fugi, unde să mai fugi, cînd „răutatea” a devenit moneda de schimb pe piața și tarabele speciei umane?!

* „Golătatea înconjură, însă foamea dă de-a dreptul” – da, bine zis, a fost de părere un pensionar care a declarat greva foamei (că nu mai avea ce mînca…) în semn de mare apreciere a liniilor directoare promovate în acțiunea politică de către cei în drept (adică „în strîmb”!).

* „Greierele la vremea agoniselii cîntă și iarna nu are ce mînca și cu ce să se încălzească” – asta din cauză că „onorariile” pentru prestația sa artistică sînt ridicol de mici! Domnul La Fontaine (din fabula aia „Greierele și furnica”) ar face bine să-și revizuiască „morala”, că și „greierii” (adică „purtătorii de cîntec”…) trebuie să trăiască din ceva! O societate numai de baroni, bancheri, latifundiari, rechini, șefi ori alte asemenea „animale domestice” (vorba unuia Eminescu), o societate vasăzică fără un dram de poezie, de artă, de frumusețe și de… adevăr este de neconceput! Trebuie luate „măsuri” ca din „agoniseala” sa (multă, puțină) care, în fond, este „cîntecul” în sine (care distrează, nu-i așa, pe toate celelalte dobitoace), dumnealui „greierele” să poată trăi decent, „ca oamenii”, și vara și iarna!

* Se spunea odată că „Gura dulce mult aduce” – ei bine, aflați că nu mai… „aduce”! Acum se poartă gurile spurcate, gura lumii slobodă, gura păcătosului care degeaba spune adevărul, că nu e nimeni să-l asculte; apoi gura nebunului care împroașcă venin pe unde apucă, el nebunul, socotindu-se mare înțelept; în fine, mai e și eterna gură a soacrei moară stricată, ori „gura rea pe care numai pămîntul o astupă”! Atenție mare la „gura care bate fundul” și la gura care pupă fundul… Se cunosc destui (și printre rafinații de marcă) specialiști în „pupiînfundism” pentru oarece avantaje nici pe departe spirituale… Și o zicală care se potrivește ca o mănușă noii „epoci de aur”: „gură multă, treabă puțină”…să-l asculte; apoi gura nebunului care împroașcă venin pe unde apucă, el nebunul, socotindu-se mare

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!