Fără prejudecăți

Lumini de avarie

Mihai BUZNEA

Școala românească funcționează cu luminile de avarie aprinse. Ceea ce era de multă vreme evident pentru toată lumea – calitatea tot mai scăzută a învățămîntului post-decembrist -, a devenit pregnant și pentru diriguitorii de la Cotroceni și de la Palatul Victoria, cît și cohortelor de specialiști autohtoni în educație. Rezultatele ultimului bacalaureat le confirmă: procentul de promovabilitate se situează sub 70 la sută! Acum se caută explicații și vinovați: precaritatea programei curriculare, prelungirea la nesfîrșit a reformei, alocațiile bugetare insuficiente, pregătirea modestă a dascălilor, interesul tot mai scăzut al elevilor ș.a.m.d. Elocvent pentru contextul astfel formulat mi se pare, însă, dialogul (strict autentic) dintre doi proaspăt promovați ai examenului de bac: acum, că tot am trecut de ceea ce era mai greu – liceul, este cazul să ne gîndim și la ce facultate mergem, banii de taxă contează, că diploma-i ca și luată!…
Statistici europene de ultimă oră situează România pe un loc deloc onorant în ierarhia educației continentale. Chiar îngrijorător. Interesul pentru școală scade, în condițiile creșterii abandonului școlar, iar numărul studenților este incomparabil mai mic decît al partenerilor din UE. Doar Albania, Macedonia, Bulgaria și alte cîteva țări, puține, se situează sub cifrele noastre de cuprindere în învățămîntul universitar. Deși aparențele susțin o evoluție ușor ascendentă a acestuia. Din această perspectivă, pericolele care ne pasc pe termen mediu și lung pot deveni extrem de grave. Tinerii capabili și merituoși urmăresc cariere de succes în state occidentale, adică acolo unde performanța profesională și motivația materială reprezintă componente de bază pentru activitatea tinerilor specialiști, în timp ce acasă vor rămîne doar cei care au șanse reduse de afirmare. Dacă evoluțiile demografice negative se mențin și în următoarele decenii prin scăderea natalității, creșterea mortalitățiii, reducerea ponderii populației tinere și accentuarea procesului de îmbătrînire, cu consecințe nedorite pe planul forței de muncă, putem deveni o țară cu imigranți ce vor acoperi deficitul de forță de muncă și în care elementul autohton se va disipa lipsit de control.
în tot acest context, doar voința politică formal declarată nu rezolvă mare lucru. Raportul Comisiei Prezidențiale și poziția dură a președintelui Traian Băsescu au pretenția de a pune punctul pe „i”: nu avem performanță; nu avem condiții; nu avem viziune prospectivă. Experimentele fără de sfîrșit în materie de educație, bîlbîielile și bîjbîielile și scuzele și acuzele nu fac altceva decît să ne îndepărteze de scopurile pe care trebuie să le urmărim: adaptarea și alinierea școlii autohtone la criteriile și exigențele Uniunii Europene, în relație directă cu propriile programe de dezvoltare economică și cu tendințele sociale din perspectiva apropierii de standardele partenerilor comunitari și performanțele lor. Nesocotirea sau abandonarea acestor cerințe nu vor face decît să adîncească prăpastia în care riscăm să cădem, deși avem impresia că stăm tot mai solid pe propriile picioare.
nderii populației tinere și acc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!