VVALORI DE PATRIMONIU

„Calea străinătăților”

• Memoria documentelor (11)

prof. Ioan Tudor-TROTUȘANU

România – prin instituțiile abilitate în acest scop, a început să stopeze scurgerile alarmante de valori inestimabile din patrimoniul național destul de tîrziu după decembrie ’89. La vamă, în bagajele unor așa-ziși turiști au fost găsite: icoane valoroase, vechi, diverse alte obiecte din aur sau argint aparținînd cultului religios ortodox; picturi, bijuterii și alte bunuri aparținînd țării noastre. în ultima vreme, recuperarea primelor brățări din aur – dintre cele 15 cunoscutre din tezaurul daco-getic, „culese din zone arheologice de către rețele de jefuitori înzestrați cu detectoare performante de metale”, dovedește faptul, îmbucurător, că „hemoragia” peste granițele țării a valorilor descoperite în spațiul carpato-danubiano-pontic a început să fie oprită.

între cele două războaie mondiale, un ziarist – se pare, bine documentat și avînd o experiență deosebită în domeniu -, preciza, convingător, că fiecare dispariție de arhivă sau de tezaur, petrecute în ultimele secole, nu erau întîmplătoare. Unii, interesați de așa ceva, doreau să acrediteze o asemenea idee. Mulți dintre aceștia erau ei înșiși bănuiți că ar face parte din rețele care activează cu spor la sărăcirea patrimoniului național. în cazul disparițiilor totul „se clocea” din timp, în urma unor cercetări prealabile efectuate undeva, în afara zonelor așezărilor românești, de regulă în cancelariile celor trei imperii – otoman, austro-ungar și ruso-țarist. Apoi, „acțiunea” era orchestrată, din interior și exterior, cu ajutorul unor „cozi de topor”, cu atenția cuvenită în situația – mai ales – cînd era vorba de tezaure valoroase. Faptul că „hemoragia patrimoniului național” se accentuase după revoluția română din decembrie ’89, așadar după „dispariția unora dintre imperii” și deschiderea granițelor României, nu înseamnă că nu avea dreptate, în general, ziaristul la care mă refeream. Muzeele de pe traseele teritoriilor vecinilor (era să spun, din ceea ce mai rămăsese din fostele imperii), continuau practica veche de stimulare a procurării de valori autohtone. âmbucurător este faptul că statul a început să stopeze scurgerile de obiecte de patrimoniu. La brățările dacice deja m-am referit. Aceste bijuterii din aur sînt, și vor fi admirate alături de alte valori ale tezaurului național, completînd – cu vechimea și arta lor inegalabilă -, averea muzeelor românești. Au trezit deja un interes deosebit în rîndul vizitatorilor muzeelor din orașele pe unde au fost expuse – Cluj, Alba Iulia ș.a.
Rețelele de jefuitori, înzestrate cu detectoare performante de metale, și-au procurat aceste brățări „plimbîndu-se” aproape nestingerit prin siturile arheologice (și nu numai) din țară. Pînă să-și mai facă și alte planuri de trimitere peste granițe și a altor valori de patrimoniu, au intrat în încurcături cu organele statului. în acest fel, nici alți doritori de un asemenea „sport” nu se vor mai putea vîntura nici prin muzee, dar nici prin preajma șantierelor arheologice, aceștia fiind întrebați despre ce au de gînd să facă. (Va urma)Alba Iulia ș.a.
Rețelele de jefuitori, înzestrate cu d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!