LOGICA ADEVĂRULUI ȘI MINCIUNII

Cuvinte pentru ascuns gîndurile?!

Calistrat COSTIN

• De ce acum mai bine de două veacuri un celebru diplomat francez o fi „decretat” că „vorba a fost dată omului spre a-și ascunde gîndurile”, cînd mai „normal” ar fi fost să aprecieze că numita „vorbă” („cuvîntul” care ne deosebește de lumea necuvîntătoarelor) cade tocmai a ne dezvălui, a ne face cunoscute gîndurile (dacă tot ne-a hărăzit „natura” ca ființe gînditoare) – aceasta-i întrebarea! Ideea aceasta de a-ți ascunde gîndurile în cuvinte și a umbla cu fofîrlica ori cu minciuni pentru a-ți atinge oarece scopuri și interese vine mai demult și… și se vădește a fi teribil de actuală, de „la modă”! Despre raporturile dintre adevăr și minciună au curs rîuri de cerneală, doar-doar omenirea se va vindeca de morbul „bolii” numite „minciună” cu toate „corespondentele” sale (brașoavă, gogoriță, fals, balivernă, falsificare, înșelăciune, șarlatanie, fățărnicie, scorneală, calomnie, bîrfă, clevetire ș.a.) dar, bine-a zis cine-a zis, „minciuna nu îmbătrînește”! Problema cea mai delicată nu e aceea că un cutare „vorbăreț” își dă drumul la gură să-și ascundă gîndurile (curate-necurate) dar, lucru grav, că prin otrăvitele sale vocabule urmărește producerea răului, altfel spus „gîndește monstruos” pentru a-și vedea realizate meschinele urzeli, după „logica” haină și josnică a neomeniei (logică justificînd cele mai abominabile „inițiative” și „politici”, de la călcatul pe cadavre la… „decît să plîngă mama, mai bine să moară mă-ta”!).
Se spune (și tot se spune!) că „minciuna are picioare scurte”, ei bine, nu, în vremurile din urmă i s-au lungit al naibii durligele, încît bietul adevăr (silit a umbla în patru labe!) se pierde prin fuștoaiele opulente ale acestei suzerane zeități a lumii moderne: minciuna! Cu aproape o jumătate de mileniu în urmă, Erasmus vorbea de o „știință” în materie de producere a minciunilor eficiente care face farmecul artei de a fi elocvent, convingător… Aidoma neliniștitoare e zicerea unui cugetător de „lume nouă”, și anume: „mincinosul spune o sută de lucruri adevărate pentru a face să se strecoare o minciună” (aia care-l interesează pe el, destinată a-l duce la cîștig!). Plină de miez e observația unui înțelept din „țara sfîntă”: „cu o minciună mergi mai departe, dar fără speranță de întoarcere”! Așadar, ce mai, zic să ne folosim de cuvinte spre a spune verde în față ce ne doare, chiar dacă destule adevăruri nu pică bine… Da, Domnule Moliere, ai dreptate: „Cuvîntul a fost dat, dăruit omului spre a-și explica și destăinui gîndurile”! Cui nu-i place n-are decît…

• Alte „înțelepciuni” despre adevăr și minciună spre știința celor care încă se mai consideră Oameni:
– „Cînd se ivește adevărul, minciuna se risipește ca un balon de săpun” (o, ce bine-ar fi să fie așa, dar nu prea e!)
– „Mințiți pentru a găsi adevărul” (oare!)
– „Adevărul se ridică deasupra minciunii precum uleiul deasupra apei” (dă, Doamne!)
– „Haina adevărului este adesea brodată cu puțină minciună (foarte ciudat…)
– „O minciună bine garnisită place mai mult decît un adevăr rostit cu stîngăcie” (păi, cine e de vină?!)
– „Minciuna care face un bine valorează mai mult decît un adevăr care provoacă un rău” (trăsnită lume!)
– „Cînd ridici un tron pentru minciună se pregătește o spînzurătoare pentru adevăr” (sinistru, pregătiți-vă, fraților, vin alegerile…). găsi adevărul” (oare!)
– „Adevărul se ridică de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!