Numărătoare inversă către un viitor nesigur

Noul an școlar reprezintă o experiență nouă pentru elevi, liceeni și studenți. Pentru cei mici, un alt pas spre clasele mari, cu materii noi și tot felul de noțiuni nemaiîntîlnite de ei pînă acum; pentru școlari, un pas spre primul examen important din viața lor: examenul de capacitate; pentru cei de-a IX-a, un pas spre o experiență cît se poate de inedită, cu profesori și colegi noi, cu tot felul de materii ale căror subiecte sînt destul de neclare și nebănuite, pe cei de-a X-a îi așteaptă un an destul de lejer și plin de curiozități, cît despre cei de-a XI-a și a XII-a începe o perioadă foarte obositoare, solicitantă, deoarece marea majoritate deja începe să-și pună întrebări cu privire la viitorul ce îi așteaptă: „La ce materii ar fi mai avantajos să dau bac-ul?”, „Să rămîn în Bacău la facultate sau să dau în alt oraș? Dacă vreau alt oraș, trebuie să mă decid unde”. Și mai ales, arhicunoscuta întrebare „La ce facultate să dau?”.

Însă după cum se prezintă ultimele știri în materie de facultăți, cel mai firesc ar fi să ne întrebăm dacă părinții noștri vor avea bani pentru a ne susține eventualele taxe și cheltuieli pentru anii noștri de studiu. Lupta cea mai crîncenă se dă pentru a obține un loc la o facultate de stat. Însă locurile sînt sub un nivel minim, iar șansele de reușită sînt cam mici, mai ales cînd alții pun mîna pe aceste locuri datorită pilelor și șpăgii. La particular nu se intră așa de greu, dar suma de 500 de dolari sau euro pe an e cam marișoară pentru niște părinți care nu cîștigă mai mult de 8 milioane lei pe lună.

Un alt aspect la fel de îngrijorător sînt căminele. Cum nu oricine își permite să stea la gazdă, trebuie să-ți faci rost de o cameră la cămin, care, conform numeroaselor zvonuri, trebuie reținută cu o sumă de circa 10-15 milioane lei, la care se adaugă apoi o taxă lunară, bineînțeles. Nici nu mai punem la calcul eventualele cursuri suplimentare de pregătire de care ar avea nevoie liceenii în vederea specializării într-un anumit domeniu, care de multe ori nici nu se pot desfășura aici, în Bacău, și necesită deplasarea elevului la București, de exemplu, la sfîrșitul aproape a fiecărei săptămîni.

Pentru noi ar fi mai bine nici să nu ne gîndim la aceste aspecte și să privim cu un oarecare optimism următorii ani de studiu, însă majoritatea conștientizează că ne îndreptăm vertigios către un viitor nesigur… (Noémi CRISTESCU)