–––––––––––-

– foto 1: „ursu1” – Ceata din Godinești, cu primarul Octavian Țăranu (Foto: Petru DONE)
– foto2: „ursu2” – Ursul ecologic din Godinești are, sigur, pașaport de UE (foto: Petru DONE)

La un pas de aderarea în UE

A apărut „ursul ecologic”

• la „Alaiul Datinilor și Obiceiului de Iarnă”, de ieri, de la Bacău, țăranii din Godinești au jucat „ursul ecologic” n fiindcă nu au prin zona lor un urs adevărat, ei au improvizat unul cu blana făcută din floare de papură

Scămos, lățos, cam prea cafeniu pentru ce știam că înseamnă blana ursului din pădure și cu un cap dungat, ca de dihor, ursul pe care l-am văzut printre cetele venite în Bacău, la parada de Anul Nou, ieșea din context. „Măi, să fie – mi-am spus -, ăsta nu-i urs normal! Dar atunci, ce-i?”. Dă Dumnezeu și trece ursul chiar pe lîngă mine și văd mai bine cum din blană îi zboară puf ca de păpădie. „Focalizez” mai atent și bag samă că puful ieșea chiar din pămătufuri de floare de papură, cum vezi vara, tîrziu, pe bălțile de pe Valea Zeletinului. Asta era! Ursul era îmbrăcat, tot, în flori de papură, prinse zdravăn, smoc, pe o pînză de sac. „Ăsta-i ursul ecologic” – îmi zic în sinea mea și mă iau după arătare, curios. Bună idee, în prag de aderare la Uniunea Europeană, cea atît de sensibilă la protecția mediului și a animalelor.”Salut, ursule” – îi spun omului băgat în sac. âmi întinde mîna, ceva mai modestă decît o labă de urs adevărat, și mă încurajează să intru în vorbă. Aflu că îl cheamă Gheorghiță Parfene și are 55 de ani. Este din Godineștii Vulturenilor, iar la Bacău a venit cu ceata sa, compusă dintr-un cerb și patru capre, „mînate” la oraș de un „cioban” și un „moșneag”, pe cîntecul unui fluieraș fără seamăn. „Da’ de unde moda asta cu ursul din papură?” – îl mai întreb pe om. Și mai aflu că nu-i de-acum, de azi, de ieri, ci de zeci de ani, poate și mai mult, de cînd oamenii din Godinești au vrut să joace și ei un urs, numai că n-au avut unul adevărat, să-i ia pielea. Au inventat, astfel, o blană din flori de papură, iar de atunci așa a rămas obiceiul. „Numai eu joc ursul acesta de 30 de ani” – spune, mîndru, Gheorghiță.
Trag ursul din rînd să-i fac o poză și mă trezesc, lîngă mine, cu caprele și cerbul din ceată. Ba și cu primarul din Vultureni, Octavian Țăranu, și cu viceprimarul, Constantin Lucaci. Toată ceata, deci. „Joc și eu capra” – aflu de la primar, pe care îl măsor din cap pînă, în picioare, și mai curios ca la urs: cam tinerel și spilcuit primarul, dar mai știi? âmi mai spune, primarul, că la un festival de datini și obiceiuri, la Slănic Moldova, cînd a ieșit cu ursul acela flocos-răpciugos, mai să intre în pămînt de rușine. „M-am gîndit, domnule – spune primarul – să împrumut o piele de urs adevărat, de la unul din Dărmănești. Dar cînd am văzut că omul era, pe sub pielea ursului, numai în maieu, m-am lăsat păgubaș și a trebuit să aduc pe scenă ursul nostru. De cum l-au văzut, însă, mi l-au și cerut pentru muzeu”.
Așadar, lărgesc cadrul fotografiei și bag în el toată ceata. Și pe instructorul ei, profesorul Vasile Samson Țarălungă, care la 56 de ani nu se dă în lături să îmbrace costumul de cioban, în ceată, și pe Remus Țarălungă, cel care o face pe „moșneagul”, dar și pe fluierașul Ioan Gâtu, om de 64 de ani, bun cîntăreț. Prin spate, numai ce aud însă boncălăind cerb bătrîn. Era falnic, cerbul, jucat de cel mai vîrstnic membru al cetei, Constantin Popa, de 74 de ani. Iar lîngă el, capre tinere, nerăbdătoare, purtate de Daniel Țăranu, Constantin Leheduș, Florin Iacob și Mihai Șargu. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!