Un optimist… pesimist!

Eugen VERMAN

Vreau să vă spun, mai întîi, că domnul Cornel Șova, prietenul meu de cîțiva ani buni, nu e un cîrcotaș. Și nici un pesimist sadea, deoarece, de fiecare dată cînd l-am întîlnit, a afișat un optimism, să-i zic, reținut… E un cetățean român lucid, ca toți cetățenii români lucizi, e un om de afaceri, aici exagerez puțin, pentru că afacerea sa stă doar într-un magazin din piața mare a Bacăului, e un tată și un soț exemplar, cu doi băieți care, nu peste multă vreme, vor fi preoți, e un om informat și instruit, deși mai toată viața a fost șofer la Avicola din oraș. Și vă mai pot spune că are ceva pămînt, nu departe de Bacău, pe care-l cultivă cu aproape de toate – minus portocale sau grefe sau banane, pe care le poți găsi și la magazinul său – produse precum sfeclă roșie, cartofi, țelină, morcovi, pătrunjel, ceapă etc. etc. Dar, ca să obțină astfel de produse muncește de se spetește, nu se dă în lături de la prășit sau cules, deși-i patron, asta pentru că e un om onest și e învățat cu munca de pe cînd sugea lapte de la sînul mamei, că ea – spune el – i-a transmis, în acest fel, puterea și ambiția și tenacitatea de a face ceva folositor lui și semenilor săi… Acum, zilele trecute, cînd am trecut pe la magazinul său – de fapt, mai tot timpul e plecat, omul său de încredere fiind domnul Florin Munteanu, care e comerciant – fost muncitor calificat la o mare uzină din oraș – și găsindu-l, ca printr-o minune, l-am întrebat așa, într-o doară, dacă e pregătit pentru Uniunea Europeană că, de, după 1 ianuarie tot românul știe că ne vom așeza la… masa bogaților! M-a privit lung și, oarecum, iritat: „La masa bogaților…? Fii, domnule, serios… Vor sta, ai dreptate, cei din Guvern, cei de prin Parlament, primarii și alți mari afaceriști de prin orașe sau chiar din sate, dar noi, ăștia mulți, tot în groapa de gunoi o să ne ducem traiul… Ăia or să pună mîna pe bani, pe fondurile alea care se anunță destul de consistente, ăia o să devină și mai bogați, că vor ști să se descurce că au relații, nu glumă, noi, ăștia, care muncim în sensul cel mai direct al cuvîntului, s-ar putea să dispărem… Eu sînt, de data asta, pesimist, adică un optimist bine informat, cu simțul realității în sînge…!”. Să-l cred, să nu-l cred…? Oricum, l-am lăsat cu încă o replică pe buze, pe care nu am mai auzit-o. Aștept 1 ianuarie și mai aștept să vedem, atunci, ce opinie o să mai aibă… Ceva mai încolo m-am oprit la taraba familiei Mihai – Ionel și Carmen- originari din Corbasa, de la care am cumpărat zece kile de cartofi. Cartofi munciți de ei, toată toamna, pe niște cîmpuri din județul Covasna, acolo unde se duc an de an pentru a-și cîștiga existența. Cu ei n-am mai discutat despre Uniune și intrarea noastră acolo, pentru că știu că ar fi dat a lehamite din mînă ori s-ar fi arătat absolut indiferenți…uze, pe care nu am mai auzit-o.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!