Lumea românească

Triunghiul minciunilor

Vasile PRUTEANU

Va trebui să ne obișnuim de-acum cu disputele politice dezgustătoare, cu valul orbitor de ranchiune, suspiciuni, manifestări fascisto-comuniste, demagogie nerușinată, intrigi și minciuni deliberate, lupte frenetice fără scrupule în jurul unor interese pur particulare, sete de putere și ambiții nedisimulate, fanatisme de toate genurile. Absența generalizată a bunului gust, a simțului măsurii și reflecției este o caracteristică a lumii noastre. Odată eliberate de democrație, instinctele umane cele mai josnice au început să se arate în toată sălbăticia lor. Rata criminalității a crescut îngrijorător sub toate aspectele, iar din mediile de informare, din presa de scandal îndeosebi, țîșnesc zilnic valuri de dezvăluiri absolut aiuritoare. Apar bilețele, scrisorele pierdute și regăsite de o memorie teleghidată, exact în ajunul congresului liberalilor. Ambițiile și dezamăgirile duc la demisii spectaculoase, iar acuzațiile și denigrările defăimătoare ale adversarilor politici depășesc orice limită a moralității. Triunghiul caragialean al minciunilor, refăcut artificial (pe structura Zoe – Tipătescu – Trahanache), capătă o substanță de mare actualitate, împins la suprafață de ambiții și interese clocite în jurul celor două palate din vîrful Puterii: Cotroceni și Victoria.
Acest triunghi nefast este tot atît de nimicitor ca și „Triunghiul Bermudelor”. Cine a intrat în el, nu va ieși decît o epavă politică, precum Petre Roman, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Adrian Năstase ș.a. Sforăriile de teatru de marionete sînt manevrate de actori mediocri, al căror joc este lesne de prevăzut. Dacă de pe ecrane au dispărut mari actori de teatru (înlocuiți de grupuri umoristice, aberante și debile), din viața publică continuă să lipsească interpreți de marcă, manifestîndu-se, în schimb, cohorte de cabotini de toate nuanțele. Nu doar o Elenă Udrea de tipul Zoei se frăsuiește și șuieră șerpește că „uite șefu’ ce-mi face Tăriceanu. Fă ceva că mă lasă fără gologani”. Se aferează în viața politică și socială tot felul de mitici, costici, cațavenci, farfurizi, brînzovenești gata să tragă lumea înapoi la ce a fost ea imediat după fanarioți, după legionari sau comuniști. Acest model de oameni continuă să existe ca realități istorice, ca elemente componente ale unui timp care nu mai este. Nu le putem modifica. în conștiință au rămas prizonierii propriei glorii și bunăstări și toate speranțele lor sînt paralele cu viitorul în care – fără să ne dăm prea bine seama – am și pătruns. Singurul lucru care-i mînă pe ei în luptă este interesul personal greu de ascuns sub vorbe și promisiuni de paradă.
Mă uimește faptul că primul-ministru se dovedește (și el) un politician mediocru. Ar fi putut pricepe de la primul conflict cu președintele că nu-i bună calea aleasă, că alegerile anticipate trebuiau de mult declanșate, cît Alianța D.A. (dar și el) erau pe val. Ambîțul de a-și duce mandatul pînă la capăt are ca efect caricaturizarea Alianței, distrugerea armoniei sociale și, în ultimă instanță, dispariția sa ca om politic în amintitul „Triunghi al Bermudelor”. Desprinderea din PNL și asaltul platformiștilor, atacurile neostoite date guvernului, ca și lovitura năpraznică a „bilețelului” sînt doar cîteva dintre mijloacele unei lupte necruțătoare pentru putere, în care apare pregnant doar interesul de grup în defavoarea celui pragmatic și profitabil pentru toți. Se vede clar că un politician – fie el și șef de stat – subminează activitatea utilă a colegului său doar pentru că este membru al altui partid.
Nu știu care va fi deznodămîntul conflictului „Bilețelul”, dar îl pot bănui. Bilețelul va fi dat publicității, Procuratura Generală se va autosesiza pentru instigare la trafic de influență, președintele îl va suspenda pe primul-ministru și alegerile anticipate vor fi organizate de un guvern interimar. Chiar dacă expertiza grafologică va dovedi falsitatea „bilețelului”, primul-ministru va rămîne suspendat. Așa cred că va arăta cenușiul capătului de drum al acestor surprinzătoare mutări de șah, capabile să-l facă mat pe premier, cu efecte electorale destul de neplăcute pentru PNL. Pentru că Puterea este un privilegiu care se cîștigă sau se pierde după împrejurări, mai ales într-o țară ca a noastră, de-abia ieșită dintr-un totalitarism despotic și licențios. Odată eliberate de democrație, instinctele umane cele mai josnice au început să se arate în toată sălbăti

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!